Pagina de istorie: Pasiunea lui Hitler pentru pictură

Adolf Hitler a vrut dintotdeauna să fie un artist, încă din primii ani ai copilăriei sale în Linz, Austria. Se spune că mama lui l-a încurajat mult în demersurile sale artistice, în timp ce tatăl său, Alois nu voia să-și vadă fiul devenind artist și a ignorat orice talent ar fi avut fiul său, Adolf. Câțiva ani mai târziu, Alois Hitler a murit iar Adolf și-a terminat studiile cu note medii, iar după absolvire, Hitler a rămas cu mama sa bolnavă în Linz, până la moartea ei în decembrie 1907.

De la vârsta de 18 ani, Hitler s-a mutat în Viena, capitala imperiului, oraș cunoscut pentru oportunitățile artistice pe care le oferea. În timp ce încă locuia în Linz, Hitler a încercat să se înscrie la Academia de arte frumoase din Viena, a trecut de primul examen, dar comisia de admitere a considerat că desenele sale nu se ridică la nivelul academiei.

Hitler fost respins de 2 ori de Academia de Arte, în 1907 și 1908, Din 1908 până în 1913, pentru a-și câștiga existența, Hitler a pictat cărți poștale, precum și peisaje urbane cu clădiri, atât în acuarelă cât și cu vopsele de ulei.

Hitler și-a pictat primul autoportret la 21 de ani, acest tablou, împreună cu alte 12 picturi ale sale, au fost descoperite de un sergent al armatei americane în 1945 la Essen. Samuel Morgenstern, un om de afaceri austriac și partener de afaceri al tânărului Hitler în perioada sa din Viena, a cumpărat multe dintre picturile lui. Potrivit lui Morgenstern, Hitler a venit la el pentru prima dată la începutul anilor 1910.

Morgenstern a ținut evidențele clienților săi, iar mai târziu s-a constatat că majoritatea cumpărătorilor tablourilor lui Hitler erau evrei, Josef Feingold, un client important, a cumpărat o serie de tablouri ale lui Hitler care înfățișau vechea Vienă.

Hitler în Munchen

În mai 1913, Hitler s-a mutat în Munchen, loc în care a găsit un succes asemănător cu activitatea sa din capitală în vânzarea tablourilor cu peisaje. Câțiva cumpărători mai înstăriți i-au comandat lucrările până în 1914, când poliția l-a găsit pentru că s-a eschivat de la serviciul militar din orașul natal.

Cu toate astea, Hitler nu a trecut de proba fizică din armată, fiind declarat prea slab și nepotrivit pentru luptă și pentru a folosi o armă de foc, totuși, după începutul primul război mondial, a reușit să se înscrie ca voluntar.

Odată ajuns la conducere, Hitler s-a răzbunat pe arta modernă, referindu-se la ea ca fiind degenerativă și un produs al evreilor și al bolșevicilor, ca rezultat, aproximativ 16.000 de opere de artă considerate a fi degenerative, au fost confiscate din diferite muzee germane de către oamenii săi.

Hitler a organizat o expoziție de „artă degenerată” cu lucrările confiscate, dar nu le-a prezentat într-un mod pozitiv, ci la întâmplare, unele atârnate înclinat în mod intenționat și aglomerate într-o manieră inestetică. Dictatorul nazist, a angajat și actori pentru a se preface vizitatori în muzeu și să critice arta în timp ce se amestecau cu mulțimile, toate aceste eforturi au fost făcute pentru a crea impresia că arta modernă a fost făcută de degenerați și nu are valoare.

Tablourile lui Hitler

Cele mai multe picturi ale lui Hitler au fost distruse la comanda lui când a venit la putere în Germania, totuși există diverse colecții în lume pe care naziștii par să le fi ratat, aproximativ câteva sute. Cea mai mare colecție de picturi ale lui Hitler poate fi găsită în SUA la Muzeul Internațional al celui de-al Doilea Război Mondial.

În Germania, comercializarea operelor de artă ale lui Hitler este legală, atâta timp cât arta nu poartă nicio reprezentare a simbolismului nazist. Totuși, picturile dictatorului au provocat controverse de câte ori au fost scoase la licitație. La o licitație din Nurnberg s-au vândut 14 picturi ale lui Hitler cu 450.000 de dolari în 2015.

În ciuda faptului că mulți s-au opus vânzării de lucrări care sunt legate de persoane care au fost implicate în atrocități umane, unii au susținut că valoarea operelor constă în semnificația lor istorică. Mulți experți, inclusiv cei care au lucrat pentru casele de licitații, au declarat că picturile lui Hitler nu aveau o valoare artistică intrinsecă și că prețul ridicat era o consecință a numelui din colțul picturii.

În timpul mandatului său de Fuhrer, Hitler a continuat să picteze în privat, criticii au remarcat că talentul său a rămas nedezvoltat, deoarece îi lipsea pregătirea profesională și nu era capabil să surprindă esența unei scene și nici să manifeste vreo pasiune în munca sa.

Stephan Klingen de la Institutul Central pentru Istoria Artei din Munchen spunea că este greu de verificat stilul lui Hitler, opera lui era descrisă ca aparținând a unui artist amator, ambițios, fără caracter sau tehnică unică perceptibilă care să poată fi recunoscute ca semne distincte ale stilului său specific.

Așadar, operele lui Hitler nu ieșeau în evidență dintre miile de lucrări cu tematică similară ale perioadei și regiunii respective, lucru datorat și faptului că multe din picturile sale erau copii ale altor picturi realizate de artiști germani, găsite pe cărțile poștale. Datorită lipsei elementelor artistice identificabile, operele lui Hitler au fost deseori ținta falsificărilor.

CITEȘTE ȘI:

Cine e lordul britanic care l-a protejat pe Hitler

Pagina de istorie: Hindenburg, omul care l-a adus pe Hitler la putere