Cine e lordul britanic care l-a protejat pe Hitler

Ascensiunea criminalului Adolf Hitler până în poziția de cancelar al Germaniei naziste poate fi explicată în multe feluri. Însă este cert că, în plan internațional, el a avut prietenii și susținătorii săi. De asemenea, a profitat de slăbiciunea democrațiilor occidentale pentru a agresa state precum Cehoslovacia sau Polonia și pentru a organiza Holocaustul. Una dintre figurile care au avut un rol-cheie în ascensiunea lui Adolf Hitler este lordul britanic John Allsebrook Simon. Acesta a ocupat posturi cheie în Guvernul britanic, inclusiv în timpul războiului.

John Allsebrook Simon a venit pe lume într-o familie de pastori congregaționaliști. Tatăl său, la fel ca și trei dintre frații lui John Allsebrook Simon, a fost pastor protestant, iar mama sa era descendentă a contesei Margaret Pole de Salisbury.

John Allsebrook Simon a studiat la Oxford. În timpul studenției, s-a apropiat de Partidul Liberal și a devenit comentator al ziarului Manchester Guardian. După finalizarea studiilor de Drept, a devenit avocat. Figura sa a căpătat o mare notorietate după ce, în anul 1903, a reprezentant Guvernul Marii Britanii, care gestiona politica externă a Canadei, în disputa juridică legată de definitivarea frontierei cu statul american Alaska. Stabilirea frontierei devenise importantă datorită descoperirii unor zăcăminte importante de aur.

În anul 1906, John Allsebrook Simon a devenit membru al Camerei Comunelor, din partea Partidului Liberal. În anul 1910, a devenit unul dintre cei mai importanți funcționari ai sistemului judiciar și a fost înnobilat. A rămas în Guvern, iar în anul 1914, John Alsebrook Simon a devenit unul dintre cei care i s-au opus lui Winston Churchill, care era Lord al Amiralității, echivalentul ministrului Marinei. În acea perioadă, John Allsebrook Simon s-a opus intrării Marii Britanii în Primul Război Mondial.

Tot în 1914, John Allsebrook Simon a devenit ministru de Interne. S-a remarcat prin tentativa de suprimare a ziarelor The Times și Daily Mail, care criticau politica Guvernului. Această tentativă, conjugată cu încercarea de a controla sindicatele, i-au atras antipatia opiniei publice, astfel că, în 1916, John Allsebrook Simon a demisionat din Guvern. A decis să se înroleze, în 1917, în aviația britanică și a servit în Franța. A rămas, însă, parlamentar până în anul 1918, când a fost înfrânt în alegeri.

A revenit în Camera Comunelor în 1922. Timp de doi ani, a devenit numărul 2 în Partidul Liberal și părea favorit pentru a prelua postul de lider, însă a fost înfrânt în alegerile interne de către Lloyd George.

Totuși, ascensiunea sa personală a continuat. Între 1927 și 1931, John Allsebrook Simon a condus grupul format de autoritățile britanice pentru a înzestra India cu o constituție. În anul 1931, el a decis să părăsească Partidul Liberal și a format Partidul Liberal Național, care promova o politică mai de dreapta decât gruparea condusă de Lloyd George. John Allsebrook Simon, sprijinit de câteva zeci de parlamentari, a intrat într-un Guvern de coaliție, în care a ocupat postul de ministru de Externe, în intervalul 1931 – 1935.

În această perioadă, John Allsebrook Simon a favorizat ascensiunea regimurilor de extrema dreaptă. Mandatul său a rămas caracterizat de refuzul de a condamna cu fermitate invazia Japoniei în Manciuria, produsă în 1931. Refuzul său a stârnit consternare la Liga Națiunilor. Tot în mandatul său, în Germania, a ajuns la putere Adolf Hitler, în 1933. Una dintre primele măsuri ale dictatorului nazist a fost să retragă Germania din Liga Națiunilor, în 1934, și să înceapă reînarmarea Reichului.

În acest context, Franța a anunțat Guvernul de la Londra că dorește să invadeze Germania. Pretextul era refuzul lui Adolf Hitler de a plăti despăgubirile datorate după Primul Război Mondial și încălcarea Tratatului de la Versailles în privința reînarmării Germaniei. În acel an, Germania nu ar fi avut nici o șansă să se opună armatei franceze, care era una dintre cele mai mari de pe continent. Acțiunea Franței ar fi fost sprijinită și de Belgia. Însă John Allsebrook Simon s-a opus categoric invaziei franceze. Mai mult, el a amenințat Franța că Marea Britania avea să îi declare război, în cazul unei acțiuni armate împotriva Germaniei. John Alsebrook Simon dorea să împiedice o hegemonie franceză în Europa, iar pentru aceasta era dispus să negocieze cu Benito Mussolini și să îl protejeze pe Adolf Hitler.

Tot de mandatul său se leagă și eșecul Conferinței Mondiale pentru Dezarmare, organizată între 1932 și 1934. În consecință, mulți britanici îl consideră drept cel mai prost ministru de Externe din istoria Angliei.

În anul 1935, John Allsebrook Simon a devenit ministru de Justiție și membru al Camerei Lorzilor. În această calitate, el a luat măsuri menite să limiteze ascensiunea fasciștilor britanici, conduși de Oswald Mosley, pentru că aceștia amenințau să dezechilibreze sistemul politic britanic. Tot el a jucat un rol important în 1936, în Criza Abdicării.

În anul 1937, John Allsebrook Simon a devenit ministru de finanțe. În această calitate, el s-a opus creșterii cheltuielilor militare. Inclusiv din această cauză, Marea Britanie a intrat nepregătită în Cel de-al Doilea Război Mondial. John Allsebrook Simon s-a opus creșterii cheltuielilor militare chiar și după Acordul de Munchen și după ce Adolf Hitler a încălcat acest acord și a ocupat Praga. Și-a schimbat atitudinea abia după ce Germania nazistă a invadat Polonia.

Cu toate acestea, a continuat să dețină funcții importante și să primească onoruri. În 13 mai 1940, a primit titlul de viconte. A ieșit din Guvern abia după înfrângerea lui Winston Churchill la alegerile din 1945. Noul premier, Clement Attlee, a refuzat să îl numească în delegația britanică care a participat la procesul de la Nurnberg.

În schimb, în 1948, a devenit membru al conducerii Universității Oxford. El a încercat să se alăture Partidului Conservator, dar Winston Churchill a refuzat. A murit în 1954.

Related posts

Leave a Comment