Încă din fragedă copilărie, Vlad Țepeș, împreună cu ceilalți doi frați ai săi, Mircea și Radu, au fost învățați să călărească, să poată folosi sabia și arcul. Ca orice fiu de voievod, Vlad învățat mai multe limbi străine, alfabetul chirilic precum și cel latin, mai ales că provenea dintr-o regiune diversificată precum Peninsula Balcanică. Credința religioasă, era de asemenea importantă, având în vedere faptul că musulmanii cucereau încet statele balcanice, cei mai buni aliați erau găsiți printre popoarele creștine.
Adolescența timpurie a lui Vlad, s-a dovedit a fi dificilă, în principal din cauza moștenirii tatălui său. În timpul domniei lui Sigismund, Vlad al II-lea (tatăl lui Vlad Țepeș) a fost aliatul ungurilor, având relații cu cei mai cunoscuți oameni din rândul nobilimii maghiare, inclusiv cu Ioan de Hunedoara, care era un bun strateg și favorit în rândul comunităților creștine, în ciuda faptului că părinții săi au fost nobili de rang inferior.
Ca domnitor, Vlad al II-lea fusese dușman al otomanilor în timpul domniei lui Sigismund, dar după moartea regelui maghiar în 1437, a semnat o alianță cu sultanul turc Murad al II-lea, acceptând să-i plătească un tribut anual de 10.000 de ducați și să-i acorde ajutor militar.
Alianța lui Vlad al II-lea cu turcii era în contradicție directă cu obligațiile sale față de Ordinul Dragonului, al cărui nume îl folosea. Un an mai târziu, având oarecum asigurat tronul Ungariei, Ioan de Hunedoara l-a vizitat pe Vlad al II-lea la Târgoviște în 1441 și i-a reamintit că loialitatea lui ar trebui să aparțină Ordinului Dragonului și cauzei creștine, dar Vlad al II-lea a refuzat să pună capăt relațiilor cu turcii.
Cu toate acestea, Vlad al II-lea a rămas neutru când turcii au mărșăluit în Valahia în drumul lor spre Transilvania, lăsând doar armatele să treacă, neutralitatea sa a adus turcilor o înfrângere umilitoare și l-a făcut pe Murad al II-lea să se îndoiască de loialitatea voievodului valah.
Perioada de captivitate a lui Vlad Țepeș la curtea otomană
Între 1442 și 1443, Murad al II-lea l-a invitat pe Vlad al II-lea și pe Durad Brankovic la curtea sa, totuși despotul sârb s-a ferit cu înțelepciune și nu a venit. Vlad al II-lea a pornit spre orașul Gallipoli să-l vadă pe sultan, luându-i cu el și pe cei doi fii mai mici și lăsându-l pe fiul cel mare, Mircea, să conducă în timpul absenței sale.
Pentru tinerii Vlad al III-lea și fratele său Radu, călătoria s-a dovedit a fi una traumatizantă, la sosirea lor în Gallipoli, voievodul și cei doi fii ai lui au fost puși în lanțuri. Voievodul a fost ținut în temnița orașului, iar fiii săi au fost trimiși la Eğrigöz (actualul Doğrugöz în Turcia) într-o fortăreață otomană.
Toți trei aveau să ajungă în cele din urmă la Adrianopol (actualul Edirne), la curtea sultanului. La mai puțin de un an de la capturarea sa, Vlad al II-lea a fost pus să depună din nou un jurământ de loialitate față de Imperiul Otoman atât pe Biblie cât și pe Coran. De data aceasta tributul a fost mai mare, pe lângă bani, Vlad al II-lea a trebuit să trimită și cel puțin 500 de tineri care să servească în armata turcă.
Și mai important, atât tânărul Vlad cât și Radu urmau să fie ținuți ca ostatici la curtea sultanului, în acest fel, sultanul avea mijloacele directe pentru a-l pedepsi pe voievodul valah dacă nu-și onorează tributul. Legământul făcut de sultanul Murad includea și obligații din partea sultanului.
Atâta vreme cât voievodul român făcea ce i se spune, băieților lui aveau să li se întâmple nimic rău, mai mult ei urmau să primească cea mai bună educație, la fel ca oricare alt copil de nobil. Frații Radu și Vlad al III-lea au fost învățați de toate la curtea otomană, cum ar fi preceptele de bază ale Coranului, matematică teoretică, logică aristotelică, precum și unele dintre tradițiile Imperiului Roman de Est moștenite de turci.
Cei doi frați s-au comportat diferit pe perioada cât au stat la curtea otomană, Vlad încă de la o vârstă fragedă dădea semne de nesupunere față de stăpânii turci, deseori înfrunta profesorii și era pedepsit sever pentru asta, în timp ce Radu, a devenit un favorit la curte.
Ultima domnie a lui Vlad al II-lea
Înainte ca Vlad al II-lea să se reîntoarcă în țara sa, tronul a fost acaparat de Basarab ak II-lea din dinastia Dănești, el a primit sprijin secret din partea lui Ioan de Hunedoara cu câțiva ani înainte ca Vlad al II-lea să fie prins de otomani.
După detronarea lui Mircea (fiul cel mare al lui Vlad al II-lea) în 1442, Ioan de Hunedoara l-a plasat pe tron pe Basarab, dar voievodul avea să rămână la conducere o perioadă scurtă, puțin peste un an. Având în vedere noul său tratat cu otomanii, Vlad al II-lea a revenit pe tronul Valahiei probabil ajutat de turci, având în vedere că avea o relație tensionată cu Ungaria.
Vlad al II-lea a rămas la putere până prin 1447, între timp au avut loc câteva evenimente importante care i-au complicat relațiile atât cu otomanii cât și cu maghiarii, toți fiind implicați într-o campanie militară între 1445 și 1446.
În ultimii ani, Vlad al II-lea avea să-i întoarcă pe refugiații otomanilor și a refuzat să participe la eforturile creștinilor de a lupta împotriva turcilor. Pe la sfârșitul lunii Iulie în 1447, Ioan de Hunedoara l-a susținut pe Vlavislav al II-lea din Dinastia Dănești să obțină tronul valah.
Ioan de Hunedoara a cerut ajutorul brașovenilor să-l susțină pe Vladislav, între timp a invadat orașul Târgoviște, capitala Valahiei. Vlad al II-lea, a încercat să fugă dar a fost capturat și ucis, probabil de Vladislav, Mircea, fiul cel mare al lui Vlad al II-lea, a fost și el ucis în aceeași perioadă.
După moartea tatălui său și a fratelui său cel mare, Vlad Țepes avea toate drepturile pentru a conduce tronul Valahiei, dar, Ioan de Hunedoara a preferat să-l pună pe tron pe Vladislav pentru că era ușor de manipulat. Tronul Valahiei nu era sigur, indiferent cine-l ocupa, Transilvania și Valahia erau renumite pentru cât de des boierii răsturnau conducătorii de pe tron.
În 1448, Vladislav al II-lea l-a însoțit pe Ioan de Hunedoara într-o campanie împotriva turcilor, Vlad Țepeș a profitat de ocazie și a intrat în Valahia ajutat de o armată otomană la începutul lui octombrie pentru a-și asigura tronul. Prima domnie a lui Vlad Țepeș nu a durat mai mult de 2 luni, deoarece Vladislav al II-lea s-a reîntors în Valahia cu armata rămasă din campania pierdută în fața turcilor, iar Vlad a fost forțat să fugă în exil în Imperiul Otoman prin 7 decembrie 1448.
CITEȘTE ȘI:
Pagina de istorie: Legendele căderii orașului Constantinopole
Cum s-a încheiat ultima cruciadă la care a participat și Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș
