Moartea Neagră a fost cel de-al doilea mare dezastru natural care a lovit Europa în timpul Evului Mediu Târziu (primul a fost Marea Foamete din 1315–1317) și se estimează că a ucis 30% până la 60% din populația europeană, precum și aproximativ 33% din populația Orientului Mijlociu. Au existat noi focare de-a lungul Evului Mediu Târziu și, de asemenea, datorită altor factori care au contribuit (Criza Evului Mediu Târziu), populația europeană nu și-a revenit la nivelul din secolul al XIV-lea până în secolul al XVI-lea. Focare de epidemii de ciumă au mai revenit în întreaga lume până la începutul secolului al XIX-lea.
Printre primele teorii se afla și un raport al Facultății de Medicină din Paris care a afirmat că o conjuncție de planete a provocat „o mare ciumă în aer” (teoria miasmei). Savanții religioși musulmani spuneau că pandemia a fost un trimisă de Dumnezeu și asigura locul credinciosului în paradis iar pentru cei necredincioși a fost o pedeapsă.
Unii medici musulmani au avertizat lumea să nu încerce să prevină sau să trateze o boală trimisă de Dumnezeu. Alții au adoptat măsuri preventive și tratamente împotriva ciumei folosite de europeni. Acești doctori musulmani depindeau și de scrierile grecilor antici.
Teoriile moderne afirmă că din cauza schimbărilor climatice din Asia, rozătoarele au început să fugă de pajiștile uscate în zone mai populate, unde au răspândit boala. Ciuma, cauzată de bacteria Yersinia pestis, este prezentă în mod obișnuit în populațiile de purici transportați de rozătoarele de pământ, inclusiv marmotele, în diferite zone, inclusiv Asia Centrală, Kurdistan, Asia de Vest, India de Nord, Uganda și Statele Unite.
Importanța igienei nu a fost recunoscută până în secolul al XIX-lea odată cu teoria germenilor bolii. Până atunci străzile erau de obicei neigienice, animalele vii și paraziții umani au facilitat răspândirea bolilor transmisibile.
Lipsa igienei a accelerat răspândirea ciumei
Până la începutul secolului al XIV-lea, în interiorul Europei urbane se adunase atât de multă mizerie încât orașele franceze și italiene denumeau străzile după deșeurile oamenilor. În Parisul medieval, mai multe nume de străzi au fost inspirate de merde, cuvântul francez pentru excremente.
Erau rue Merdeux, rue Merdelet, rue Merdusson, rue des Merdons și rue Merdiere — precum și o rue du Pipi. Porcii, vitele, găinile, gâștele, caprele și caii cutreierau străzile Londrei și Parisului medieval.
Proprietarii medievali trebuiau să-și supravegheze casele, inclusiv să îndepărteze gunoiul lăsat de animale, dar cei mai mulți locuitori ai orașelor au fost neglijenți. William E. Cosner, un rezident al suburbiei londoneze Farringdon Without, a primit o plângere care susținea că „oamenii nu puteau trece [pe lângă casa lui] din cauza mirosului de bălegar și urină al cailor”.
Ciuma a fost introdusă pentru prima dată în Europa prin intermediul comercianților genovezi din orașul-port Kaffa din Crimeea în 1347. În timpul unui asediu prelungit al orașului în 1345–1346, armata mongolă a Hoardei de Aur a lui Jani Beg — ale cărei trupe (în principal tătare) sufereau de boala, a catapultat cadavre infectate peste zidurile orașului Kaffa pentru a infecta locuitorii.
De asemenea, este posibil ca șobolanii infectați să fi călătorit peste liniile de asediu și să răspândească epidemia. Pe măsură ce boala a început, comercianții genovezi au fugit peste Marea Neagră la Constantinopol, unde boala a ajuns pentru prima dată în Europa în vara anului 1347.
Epidemia l-a ucis pe fiul în vârstă de 13 ani al împăratului bizantin, Ioan al VI-lea Cantacuzenos, care a scris o descriere a bolii după modelul relatării lui Tucidide despre ciuma de la Atena din secolul al V-lea î.e.n., și a observat răspândirea morții negre pe navă între orașele maritime.
Cum s-a răspândit epidemia în Europa
Nicephorus Gregoras, în timp ce îi scria lui Demetrios Kydones, a descris numărul morților care era în creștere, inutilitatea medicinei și panica cetățenilor. Primul focar de la Constantinopol a durat un an, dar boala a recidivat de zece ori înainte de 1400.
Purtată de douăsprezece galere genoveze, ciuma a sosit cu vaporul în Sicilia în octombrie 1347; boala s-a răspândit rapid în toată insula. Galerele de la Kaffa au ajuns la Genova și Veneția în ianuarie 1348, dar focarul din Pisa, câteva săptămâni mai târziu, a fost punctul de intrare în nordul Italiei. Spre sfârșitul lunii ianuarie, una dintre galerele expulzate din Italia a ajuns la Marsilia.
Din Italia, boala s-a răspândit în nord-vestul Europei și a lovit pe rând Franța, Spania, Portugalia și Anglia până în iunie 1348, apoi s-a răspândit spre est și nord prin Germania, Scoția și Scandinavia între 1348 și 1350. A fost introdusă în Norvegia în 1349, când o navă a debarcat la Askøy, apoi s-a răspândit la Bjørgvin (Bergen ).
În cele din urmă, s-a răspândit în nord-vestul Rusiei în 1351. Ciuma a fost mai puțin frecventă în părți ale Europei unde lipseau relațiile comerciale sau erau mai rare, inclusiv în cea mai mare parte a Țării Bascilor, părți izolate ale Belgiei și Țărilor de Jos și sate alpine izolate de pe tot continentul.
Nu s-a aflat niciodată cu exactitate numărul morților
Nu există cifre exacte pentru numărul morților; cifrele au variat foarte mult în funcție de localitate. Centrele urbane cu populații mai mari au suferit perioade mai lungi de mortalitate anormală.
Unii estimează că ar fi ucis între 75–200 de milioane de oameni în Eurasia. Un studiu publicat în 2022 cu probe de polen din Europa între 1250 și 1450 a fost folosit pentru estimarea schimbărillor producției în agricultură înainte și după Moartea Neagră.
Autorii au găsit o mare variabilitate în diferite regiuni, cu dovezi pentru o mortalitate ridicată în zonele din Scandinavia, Franța, vestul Germaniei, Grecia și centrul Italiei, dar creșterea agricolă neîntreruptă în Europa Centrală și de Est, peninsula Iberică și Irlanda.
Autorii au concluzionat că „pandemia a fost extrem de distructivă în unele zone, dar în altele a avut o consecințe mult mai ușoare… [metodologia studiului] invalidează istoriile morții negre care presupun că Y. pestis a fost în mod uniform, sau aproape, în toată Europa și că pandemia a avut un impact demografic devastator peste tot”.
foto: Triumful morții de Pieter Bruegel cel Bătrân, 1562.
CITEȘTE ȘI:
Regele James VI al Scoției și vânătoarea de vrăjitoare
Modul în care au fost stabilite primele instituții universitare în perioada medievală
[…] Moartea neagră, cea mai mare epidemie din istoria lumii […]