Una dintre cele mai provocatoare dezbateri ale Cluj Innovation Days 2026 a fost dedicată relației dintre tehnologiile emergente, inteligența artificială și generațiile viitoare. Reunind perspective din cercetare, educație, industrie și antreprenoriat, discuția a explorat modul în care inovația tehnologică transformă societatea și piața muncii, subliniind totodată că progresul nu depinde doar de performanța tehnologiei, ci mai ales de oamenii care o dezvoltă, o folosesc și îi stabilesc direcția. Așa cum a remarcat moderatorul sesiunii, „tehnologia este doar atât de puternică cât este elementul uman din spatele ei”, idee care a devenit firul roșu al întregului dialog.
Sensul contează mai mult decât calculele
Primul invitat la cuvânt a fost Bogdan Teodorescu, student la master în astronomie la Universitatea din Viena, cu o licență în fizică şi informatică de la Universitatea Babeş-Bolyai. Ales deliberat să deschidă discuția, pentru că proiectul NextTech Talents se concentrează pe tinerii cercetători, el a adus o perspectivă unică: importanța comunicării ştiințifice în cercetarea fundamentală.
Cercetarea fundamentală este, prin definiție, greu de comunicat publicului. „Nu poți întreba publicul câți au interacționat cu galaxii eliptice de tip E0,” a spus el zâmbind, „dar totuşi, munca noastră este finanțată din banii contribuabililor. Aşa că pe lângă responsabilitatea morală, comunicarea este şi ceva ce trebuie antrenat sistematic.”
Bogdan Teodorescu a insistat că aceste abilități nu sunt „soft skills opționale”. „Sensul este ceea ce contează acum, mult mai mult decât colectarea datelor sau calculele în sine,” a concluzionat el. Într-o eră în care AI poate calcula rapid, ceea ce rămâne uman este tocmai capacitatea de a interpreta, contextualiza şi da înțeles rezultatelor.
A ridicat şi problema timpului. Studenții sunt copleşiți: cursuri, dizertație, examene, formulare. „La sfârşitul zilei totul este uriaş, într-adevăr uriaş, uriaş de copleşitor,” a spus el în mod direct. Abilitati ca prezentarea către audiențe diverse sau luarea deciziilor în incertitudine sunt importante, dar nu sunt integrate în programele școlare la nici un nivel. Soluția pe care a propus-o în mod practic este ca măcar universitățile să introducă aceste lucruri în mod explicit în curriculă, nu să le lase la latitudinea fiecărui student.
Industria vrea oameni care înțeleg sisteme, nu doar instrumente
Gergő Tóth-Batizán, Head of Data and AI la Accenture Romania, a contrazis narativele apocaliptice despre locuri de muncă pierdute în fața AI: „Nu văd dispariția locurilor de muncă. Văd o evoluție a lor.” Companiile mari, mai ales cele din producție sau industrie, au nevoie de oameni care să navigheze între lumea tehnică şi cea operacională. Ceea ce caută acum angajatorii nu este expertiza tehnică singulară, ci o combinație de cunoştințe de domeniu, gândire sistemică şi capacitate de colaborare într-un mediu hibrid uman-AI. Batisan a descris programe concrete în care Accenture lucrează cu universități: studenții primesc cazuri reale de la clienți, fac workshop-uri cu aceştia, învață să negocieze şi să rezolve conflicte în echipă. „Ei ajung să vorbească cu clienți reali, să înțeleagă ce problemă au, să traducă asta în foi de drum tehnologice,” a spus el. „Foarte util pentru noi, dar şi pentru ei.”
Universitatea vorbeşte cu o generație nouă
Profesorul Dimitrescu, preşedintele Consiliului Ştiințific al Universității Politehnice, a ales să atingă o problemă mai profundă: distanța culturală dintre generații. „Studenții de azi sunt o specie diferită,” a spus el fără ironie. „Au libertăți şi tipare sociale care nu existau acum 20 de ani. Mulți profesori de vârsta mea nu mai reuşesc să se raporteze la ei.” Misiunea universității nu s-a schimbat în esență: a învăța oamenii să înțeleagă cu adevărat, să guste cunoştințele, nu doar să le acumuleze. „Cel care reuşea nu era neapărat cel mai informat, ci cel care ştia să pună cunoştințele în slujba rezolvării unei probleme.” Diferența acum este că instrumentele s-au multiplicat exponential, ceea ce face judecata critică şi mai valoroasă.
El a atins şi un alt pericol: „Avem din ce în ce mai mulți comunicatori buni care nu comunică ştiință reală, ci rutine şi clişee. Cuvinte ca ‘revoluționar’ sau ‘ground-breaking’ au ajuns să fie folosite pentru descoperiri modeste.” El a afirmat că ceea ce lipseşte în comunicare este onestitatea ştiințifică şi decența față de audiență și nu pregătirea tehnică a comunicării, cum era până acum. Bogdan Teodorescu a intervenit la acest punct şi a nuantat: „Sunt de acord că multă comunicare ştiințifică este mai mult comunicare decât ştiință. Dar există şi audiențe diferite, iar oamenii de azi nu mai au acelaşi span de atenție. Din păcate avem nevoie de practică cu audiențe diverse: stakehoders, finanțatori, elevi, publicul larg. Fiecare cere un alt limbaj.”
Cercetarea trebuie să se „murdareăscă” cu realitatea
Înaintea startup-ului Linify, Răzvan Bretoiu a lucrat trei luni într-o echipă de cercetare din Franța. „Nu mi-a plăcut,” a recunoscut el direct. „Lucram independent, nu aveam un scop clar, nu aveam o problemă reală de rezolvat. Eram acolo doar ca să umplem nişte idei.” Nu cercetarea în sine era problema, ci izolarea ei de orice utilizator real.
Modelul pe care l-a propus este integrarea radicală. „Înaintea oricărei integrări tehnice, vreau ca cercetătorii să fie prezenți la şedințele cu clienții. Să vadă problema reală.” A dat exemplul inginerilor de la DeepMind sau OpenAI care merg pe Twitter după un release şi cer feedback direct: „Asta este mentalitatea pe care trebuie s-o învățăm. Să fii aproape de utilizator, nu încuiat într-un laborator.” Apoi, a mai adăugat un principiu pe care îl aplică în companie: „Nu înțelegem cum să construim soluția. La început vrem să începem să înțelegem care este problema utilizatorului final. Aşa îi şi învățăm pe oamenii noştri să gândească.”
AI este oportunitate uriaşă, dacă ştii s-o prindeşti
Sofia Tsekeridou, cu peste 25 de ani în proiecte finanțate de Comisia Europeană, a descris oportunitatea pe care Europa o oferă tinerilor cercetători: colaborare transfrontalieră, schimb de cunoştințe, acces la resurse şi rețele pe care nu le-ai putea construi singur. „Această oportunitate este şi mai valoroasă pentru că îi lasă pe tineri să îşi demonstreze forța şi să împrumăte cunoştințe de la echipe pe care acasă nu le-ar întâlni.” În realitate există blocaje majore: „Aceste proiecte cer mult mai mult decât excelență tehnică. Cer comunicare, prezentare, negociere, capacitatea de a-ți vinde rezultatele ştiințifice într-un consorțiu multicultural.” Mulți tineri se retrag tocmai pentru că nu se simt pregătiți pentru aceste aspecte şi se simt intimidați de critica din medii multiculturale. Soluția propusă: mentoratul. „Când tinerii văd cercetători cu experiență care le arată cum şi-au comercializat rezultatele sau cum au navigat un proiect european, devin mai motivați să urmeze acelaşi drum.” Poveştile de succes sunt mai convingătoare decât orice cadru metodologic.
Ce nu poate înlocui AI-ul?
Moderatorul a închis panelul cu o întrebare directă: ce calitate umană nu poate fi înlocuită de inteligența artificială?
Răspunsurile au venit rapid.
- Sofia Tsekeridou a ales gândirea creativă: „AI este ceea ce îi dăm. Garbage in, garbage out. Poate extrapola, poate învăța, dar nu poate crea din nimic.”
- Gergő Tóth-Batizán a adăugat empatia emoțională: „AI nu poate înțelege cu adevărat ce simte omul din fața ta, ce are nevoie dincolo de cuvinte.”
- Profesorul Radu Silaghi-Dumitrescu a ales o perspectivă mai filosofică: gândul uman este o chimie unică a fiecărei minți, din care se nasc creativitatea, gândirea critică şi tot restul. „Acesta nu este nici chimie, nici fizică. Este ceva al nostru şi nu va fi înlocuit.”
- Răzvan Bretoiu, a ales luarea deciziilor în condiții de risc real: „AI poate lua decizii, dar deciziile cu miză, unde sunt implicați oameni şi incertitudine, acelea rămân umane.” Şi a adăugat că tocmai de aceea universitățile trebuie să încurajeze studenții să ia cât mai multe decizii — nu să le ferească de ele.
- Bogdan Teodorescu a închis cu networking-ul şi o notă personală: „După doi ani la Viena, cu puține conexiuni încă în România, faptul că sunt azi în această sală îmi dă speranță. Relațiile umane nu pot fi înlocuite de niciun algoritm.”
Panelul a confirmat, în fond, tema Cluj Innovation Days 2026: abilitățile erei AI nu sunt nici pur tehnice, nici pur umane, sunt la intersecția lor. De asemenea s-a evidențiat importanța colaborării dintre oameni din generații, domenii și culturi diferite. Discuțiile din cadrul au arătat că dezvoltarea talentelor și a inovației nu depinde doar de programe și tehnologii, ci și de dialogul autentic și schimbul de experiențe dintre oameni.
