Piscinele municipale uriașe au fost construite în prima jumătate a secolului al XX-lea în SUA, iar desegregarea bazinelor publice a fost o țintă cheie a mișcării pentru drepturile civile. Dar, lipsite de finanțare, multe guverne locale au neglijat bazinele publice, conform CNN.
„Am ajuns într-un punct în care o mare parte din recreerea care are loc în timpul verii are loc în spații private sau în locuri cu lipsă de sprijin. Am văzut erodarea completă a părții publice în această ecuație.” a spus Andrew Kahrl, istoric la Universitatea din Virginia și autor al cărții „Pământul era al nostru: cum plajele negre au devenit bogăție albă în coasta de sud.”
Există o piscină publică în aer liber pentru fiecare 38.000 de oameni în America, de la 34.000 în 2015, conform Asociației Naționale de Recreere și Parcuri. Retragerea guvernului și privatizarea piscinelor și a recreării au afectat cel mai tare grupurile sărace și minoritare, spun istoricii și experții în recreere publică.
„Americanii săraci și din clasa muncitoare au suferit cel mai mult din cauza privatizării piscinelor”, scrie Jeff Wiltse, istoric la Universitatea din Montana, în cartea „Ape contestate: o istorie socială a piscinelor din America”.
Astăzi, 79% dintre copiii din familiile cu venituri ale gospodăriei mai mici de 50.000 de dolari nu au capacitatea de a înota sau au o capacitate scăzută de înot, potrivit unui studiu din 2018. Șaizeci și patru la sută dintre copiii de culoare, 45% la sută dintre copiii hispanici și 40% dintre copiii albi nu au capacitatea de a înota sau au o capacitate scăzută de înot.
Când a construit SUA piscine publice
În timp ce piscinele publice sunt o vedere tot mai rară astăzi, guvernele au construit bazine enorme în timpul secolului al XX-lea. Programul “New Deal” a dus la cea mai mare explozie de piscine publice din istoria Americii.
Guvernul federal a construit aproape 750 de piscine și a remodelat alte sute între 1933 și 1938. Comisarul pentru Parcuri din New York, Robert Moses, a deschis 11 bazine finanțate de Administrația Federală a Proiectelor de Lucrări, iar San Francisco a deschis Fleishhacker Pool, cea mai mare piscină publică din zona respectivă.
Un sondaj din 1933 asupra activităților de agrement ale americanilor a constatat că la fel de mulți oameni înotau des cât și mergeau la film.
Dezvoltarea piscinelor private a dus la neglijarea celor publice
Din 1950 până în 1962, s-au deschis 22.000 de cluburi private de înot, majoritatea în suburbiile cetățenilor albi. Dezvoltarea comunităților private și a asociațiilor de proprietari din suburbii a dus, de asemenea, la privatizarea recreerii.
Orașele și-au format propriile baze fiscale și guvernele locale cu propriile servicii și facilități. Pe măsură ce orașele au închis piscinele și au încetat să le întrețină pe cele existente, cluburile
private de înot au umplut golul pentru cei care le puteau accesa, iar piscinele din curte au proliferat.
În 1972, au existat 1,1 milioane de piscine rezidențiale, conform companiei de cercetare de piață a industriei piscinelor PK Data. Două decenii mai târziu, numărul lor a ajuns la 3,8 milioane.
“Lipsa salvamarilor și subfinanțarea departamentelor de recreere publice continuă să fie o problemă pentru bazinele locale. Parcurile și agențiile de recreere tind să fie prima țintă pentru reducerea costurilor, atunci când bugetele sunt diminuate și ultimele priorități când se obțin noi fonduri.” a declarat Kevin Roth, vicepreședinte pentru cercetare, evaluare și tehnologie la Asociația Națională de Recreere și Parcuri.
CITEȘTE ȘI:
Care sunt cele mai hot piscine din Cluj? S-a dat start sezonului de vară – Află cât costă intrarea
Dezbatere publică la Turda: Construcția unui aquapark în partea estică a orașului
