Obsesia Apocalipsei și a sfârșitului lumii au fost tot mai mult răspândite în Europa Evului Mediu. Totuși, mai degrabă decât să conducă la prăbușirea și demoralizarea societății, frica unei posibile Apocalipse a contribuit la îmbunătățirea coeziunii societății medievale.
Apocalipsa a ajuns să fie folosită popular ca sinonim pentru catastrofă, dar cuvântul grecesc “apokálypsis”, din care derivă, înseamnă o revelație. A fost definită de John J Collins ca „un gen de literatură revelatorie cu un cadru narativ, în care o revelație este mediată de o ființă dintr-o altă lume către un destinatar uman, care dezvăluie o realitate transcendentă, atât temporală, în sensul că are în vedere mântuirea escatologică, cât și spațială, în măsura în care implică o altă lume, supranaturală.”
Collins și-a rafinat ulterior definiția și a mai adăugat: apocalipsa „este menită să interpreteze circumstanțele pământești prezente în lumina lumii supranaturale și a viitorului și să influențeze înțelegerea și comportamentul publicului prin intermediul autorității divine.”
„Între anii 400 și 1000 e.n. au existat foarte multe evenimente importante: căderea Imperiului roman de Apus, cuceriri arabe şi Raidurile vikingilor”, spune istoricul James T Palmer, autorul cărții “Apocalipsa la începutul perioadei medievale”. „ E fascinant să știm cum s-au descurcat oamenii, speranțele și temerile acestora cu privire la modul în care lumea s-ar putea sfârși, cum s-au confruntat oamenii cu ideea atunci când au aflat că timpul lor este scurt.”
Conform James T. Palmer, credința în apocalipsă era destul de comună la aceea vreme. „Negațiile iminenței sfârşitul lumii au fost foarte rare, și o paradă impresionantă de personaje ale vremii, de la împărați până la călugări au făcut apel activ la idei apocaliptice”, spune el.
Credința într-o Apocalipsă a inspirat societatea să se reorganizeze
Cu toate acestea, Palmer subliniază că nu toate punctele de vedere ale apocalipsei au fost negative. „Oamenii erau obișnuiți cu ideea morții și a unui eventual sfârșit. Mulți creștini așteptau cu nerăbdare Ziua Judecății și intrarea în Împărăția cerului. Tot ce puteau face era să fie pregătiți și să ducă o viață cât mai bună și cu cât mai puține păcate ca să ajungă acolo.”
Palmer sugerează că credința în sfârşitul lumii a avut şi un efect pozitiv asupra majorității prin teorii inspiratoare despre cum ar trebui să fie organizată societatea înainte ca omenirea să primească judecata divină.
„Scrieri despre apocalipsă au furnizat idei despre cele “trei mari grupuri ale societății”– cei care luptă, muncesc, și se roagă, și a susținut importanţa împăraţilor şi regilor pentru siguranța întregii lumi. Liderii bisericii doreau ca mesajul creștin să ajungă la câți mai mulți oameni înaintea Apocalipsei de aceea au lansat misiuni până la “capetele” pământului. O astfel de activitate a schimbat politica şi harta culturală a Europei, deoarece expansiunea creștinătății a însemnat că nu mai semăna cu Imperiul Roman”.
Mentalitatea colectivă nu s-a schimbat prea mult în privința “sfârșitului lumii”
Încercările oamenilor de a constata sfârșitul lumii, ar fi putut duce la îmbunătățirea gândirii analitice. „Unii oameni erau îngrijorați că lumea ar putea dura doar pe perioadă de timp. Mulți au crezut că Cerul o să le trimită semne, cum ar fi eclipsele, după care s-au făcut prevestiri. Genul acesta de gândire i-a încurajat pe alții, în special pe călugărul englez Bede din secolul al VIII-lea, care a investigat natura timpului și a cerurilor, promovarea gândirii raționale, protoștiințifice.”
În ciuda diferențelor aparente între mentalitatea medievală și cea a secolului al XXI-lea, Palmer sugerează că pot fi mai multe paralele. „Nu suntem așa de diferiți, când ne îngrijorărăm în privința sfârșitului. Apocalipsa nu se limitează la culte religioase și fanatici.
Poate să aibă legătură cu schimbarea climei, oamenii pot fi încurajați să își adapteze comportamentul ca să se pregătească pentru viitor, dar în același timp să nu trăiască în stres constant. Limbajul apocalipsei este de asemenea adânc înrădăcinat în mod alarmist în ştirile cotidiene care ne informează despre o mulțime de lucruri. Trăim mereu în umbra Sfârşitului. Dacă explorăm trecutul nostru apocaliptic vom dezvălui multe despre modul în care societățile se comportă cu provocările unui viitor incert.”
CITEȘTE ȘI:
Propaganda legionară de la începutul secolului trecut
Pagina de istorie: Teatrul în Roma Antică
