În cartea sa, “Pentru legionarii mei”, din 1935, Corneliu Zelea Codreanu a descris înființarea ziarului Pământul strămoșesc, în 1927 ca “prima bătălie” a legiunii. În timp ce numai cei din Iaşi puteau să asculte prelegeri şi să participe la ritualurile căminului cultural creştin, ziarele legau legionarii cu rețea difuză de susținători din toată țara. Legionarii au făcut publicitate activităților lor și au promovat simbolurile și sloganurile mișcării.
Pe măsură ce au început legionarii să producă afișe, pamflete, cărți poștale și cărți, procesul de scriere i-a forțat să-și articuleze pozițiile cu privire la o mare varietate de probleme. Din 1932 încoace, legionarii au acordat o importanţă tot mai mare intelectualilor şi jurnaliştilor care puteau scrie clar despre economie, artă, literatură, politică, violență și fascism european.
Aceasta a însemnat nu numai ascendența intelectualilor în cadrul Legiunii dar şi o estompare a graniţelor dintre scriitorii legionari şi publiciștii ultranaţionalişti care simpatizau cu cauza legionară.
Tipărirea și distribuirea materialelor de propagandă erau, de asemenea, ocupații de specialitate. La începutul anilor 1930, legionarii au învățat să conducă tipografii, au vândut ziare pe străzi,
și și-au organizat propriile rețele de distribuție folosind propriii curieri și serviciul poștal românesc.
Agenda politică pe care o aveau legionarii
În ciuda sărăciei din primii ani ai mișcării, legionarii au făcut din ziarele și pamfletele de propagandă o prioritate. Când o nouă lege împotriva agitației politice a adus paisprezece legionari și zeci de simpatizanți ai lor în închisoare în toamna anului 1930, prima acțiune a Legiunii a fost să lanseze ziarul Garda de Fier (1930), un ziar intermitent, cu o singură foaie, care viza un public bucureştean.
Garda de fier a atacat guvernul și a înfățișat Legiunea ca un grup de patrioţi persecutați. În acelaşi timp au înființat legionarii la Galaţi un alt ziar, intitulat Biruința (1930–1933). Editorii ziarului Biruința au spus că și-au început activitatea ca reacție la persecuția legionarilor.
Înainte de alegerile generale din iunie 1931, Ion Moța a folosit presa tatălui său pentru a tipări un singur număr al altui ziar, Garda de Fier, Orăștie, 1931, care a fost dedicat în întregime pentru introducerea grupului lui Corneliu Zelea Codreanu, noilor lui alegători.
De îndată ce au putut, legionarii și-au achiziționat propria presă, care funcționa în subsolul căminului lor din Iaşi. Majoritatea pamfletelor și broșurilor legionare s-au tipărit la Iași, la fel ca şi Pământul strămoşesc și Garda Moldovei (Garda Moldovei, 1930–1933), cel din urmă un era ziar destinat ţăranilor şi muncitorilor care locuiau în Iaşi şi în împrejurimi.
Intelectualii care s-au alăturat mișcării legionare
Alături de Pământul strămoşec şi Calendarul, celălalt periodic legionar major din anii 1932–1933 era cunoscut sub numele de Axa (Axa, 1932–1933, 1940–1941), care a apărut în tiraje cuprinse între o mie şi două mii de exemplare.
Axa a fost lansată în octombrie 1932 de Mihail Polihroniade (1907–1939) și Ion Victor Vojen, doi jurnaliști care au lucrat la ziarul Calendarul în cea mai mare parte a acelui an. O studentă pe nume
Nicoleta Nicolaescu (1911-1939) a fost responsabilă cu distribuirea ziarului Axa, curierii legionari l-au trimis în fiecare dintre cele șase raioane ale Bucureștiului, iar Nicolaescu trimitea mai departe în provincie.
Axa nu a fost inițial un ziar legionar și chiar a avut colaboratori cu stânga iar Eugen Ionescu, Octav Șuluțiu au scris printre primele rubrici literare ale ziarului.
Contribuitorii ziarului Axa, au fost inițial impresionați de ideea unui stat stabil și autoritar, cum era Italia fascistă, până în martie 1933, când Axa se afla sub influența fermă a legionarilor și a început să includă contribuții regulate ale activiștilor Ion Moța și Mihai Stelescu.
Ca ziar legionar cu accent literar, Axa a publicat lucrări de intelectuali precum poetul Radu Gyr, pictorul George Zlotescu, istoricul Vasile Cristescu, economistul Alexandru Constant. Pe lângă faptul că toți aceștia erau legionari, ei erau realizați în domeniile lor și au fost folosiți de Axa ca să vorbească despre probleme precum economia, politica, literatura.
Cercurile intelectuale din care au făcut parte Polihroniade și Vojen au aparținut intelectualilor cu înclinații atât de stânga, cât și de dreapta și odată ce aceștia s-au alăturat Legiunii, cei doi au început imediat să recruteze alții pentru cauza lor.
Polihroniade și soția sa au organizat în casa lor adunări de intelectuali simpatizanți cu Legiunea și în câțiva ani li s-au alătură Mircea Eliade și soția sa, Nina; scriitorul Haig Acterian şi soția, Marieta Sadova; sociologul Mircea Vulcănescu; Petrişor Viforeanu.
Au mai venit la adunări și filozofii Constantin Noica și Emil Cioran, precum și un legionar veteran, Ion Belgea, care a lucrat la biblioteca Academiei Române.
Fotografiile au fost deosebit de importante pentru propangandă
După asasinarea prim-ministrului României, Ion G. Duca în decembrie 1933, Guvernul a închis majoritatea publicaților Legiunii și a arestat mulți din liderii legionarilor. Cei responsabili pentru asasinat au fost condamnați la închisoare pe viață, iar ceilalți 50 arestați au fost eliberați în aprilie 1934.
După încarcerare, legionarii s-au apucat să-și revigoreze presa și în scurt timp au înființat mai multe ziare ca înainte.
“Tabăra de muncă” a lui Mihail Polihroniade din 1936, a fost cel mai elaborat album foto al legionarilor și a fost vândut cu 120 de lei. Albumul conținea imagini și scurte comentarii la 43 dintre proiectele de construcție ale Legiunii.
Deseori, fotografiile și cărțile poștale au fost vândute separat ca un mod de a strânge bani pentru Legiune. În 1934, legionarii au vândut fotografii ale asasinilor lui Duca pentru douăzeci de lei fiecare, iar în 1936 au distribuit o carte poștală cu Corneliu Zelea Codreanu, generalul Cantacuzino și George Clime alături de regele Carol al II-lea, ca să arate că sunt loiali monarhului.
Afișele electorale erau ilustrate mai puțin și conțineau de obicei simboluri legionare, conțineau o fotografie a lui Codreanu sau a candidatului local și un text care anunță o întâlnire sau explică punctele de vedere ale Legiunii cu privire la o anumită problemă. Afișele și pliantele au fost adesea concepute pentru anumite regiuni.
La fel ca în cazul publicării unui ziar sau a unei reviste, distribuirea afișelor sau a pliantelor necesita cooperarea unei întregi echipe de oameni. Lideri precum Ioan Herghelegiu și Constantin Fulger, au depins de contactele lor din Iași pentru a produce fluturași, au avut nevoie de propriile echipamente pentru a le produce și bani de la legionarii locali, precum și de oameni cheie ca să le distribuie în locurile potrivite.
Distribuția materialelor de propagandă nu a fost o operațiune sigură, fiecare pas al procesului trebuia să fie ținut secret chiar și atunci când legionarii s-au bazat pe sistemul poștal pentru trimiterea materialelor.
surse text:
Roland Clark, Sfânta tinerețe legionară
britannica.com
CITEȘTE ȘI:
Pagina de istorie: De ce au vrut legionarii să o interzică pe Maria Tănase
[…] Propaganda legionară de la începutul secolului trecut […]
[…] Propaganda legionară de la începutul secolului trecut […]