Îngerii în artă sunt de obicei reprezentați ca niște oameni de o frumusețe extraordinară, în unele cazuri, ei pot fi portretizați într-o manieră înspăimântătoare sau inumană. Sunt adesea identificați în lucrările de artă creștină cu aripi de pasăre, aură și lumină divină.
Religiile avraamice descriu adesea îngerii ca intermediari cerești binevoitori între Dumnezeu și umanitate. Alte roluri pe care îngerii le au, sunt de protectori și ghizi pentru oameni, cum ar fi îngerii păzitori și slujitorii lui Dumnezeu. Religiile avraamice descriu ierarhiile angelice, care variază în funcție de religie și sectă.
Unii îngeri au nume specifice (cum ar fi Gabriel sau Mihail) sau titluri (cum ar fi serafin sau arhanghel). Cei alungați din Rai sunt numiți îngeri căzuți, deosebiți de oștirea cerească.
Noțiunea de îngeri a fost introdusă pentru prima dată în credința zoroastră. Legenda zoroastriană a ciocnirii cosmice dintre Ahura Mazda, zeitatea binevoitoare, și Angra Mainyu, zeitatea ostilă, împreună cu armatele lor de îngeri și demoni, a avut un impact profund asupra angelologiei și demonologiei găsite în scripturile ebraice și în apocrife.
Acestea, la rândul lor, au influențat credințele evreiești, creștine și islamice ulterioare. Similar cu Ahura Mazda, zeul Vechiului Testament, Yahweh, este înconjurat de o mulțime de ființe angelice.
El este numit „Stăpânul oștirilor”, iar îngerii săi războinici se angajează în luptă împotriva forțelor răului conduse de Satana, care își asumă treptat caracteristicile antagonistului, Angra Mainyu. Iudaismul a adoptat conceptul zoroastrian de împărțire a universului în trei tărâmuri: raiul, pământul și iadul.
Cerul reprezintă tărâmul ceresc locuit de Dumnezeu și îngerii săi, în timp ce pământul simbolizează lumea materială a oamenilor. Rolul principal al îngerilor este să reducă distanța cosmică dintre Dumnezeu de umanitate. În zoroastrism, această divizare a provenit din ciocnirea primordială dintre zei, care au lăsat apoi omenirea blocată într-o lume necunoscută.
Până la jumătatea primului mileniu e.n., au fost identificați cei mai importanți îngeri
În iudaism, îngerii sunt ființe supranaturale care stau lângă Dumnezeu în cer, dar sunt distinse de El și îi sunt subordonate. Ocazional, îngerii pot arăta oamenilor aleși voia și instrucțiunile lui Dumnezeu. În tradiția evreiască, ei sunt, de asemenea, inferiori oamenilor, deoarece nu au voință proprie și sunt capabili să îndeplinească o singură poruncă divină.
În stadiul incipient, conceptul creștin a caracterizat îngerul ca un „mesager” al lui Dumnezeu. Mai târziu a venit identificarea mesagerilor angelici individuali: Gabriel, Mihail, Rafael și Uriel. Apoi, în puțin peste două secole (de la al 3-lea la al 5-lea) imaginea îngerilor a căpătat caracteristici certe atât în teologie, cât și în artă. Ellen Muehlberger a susținut că în Antichitatea târzie, îngerii erau concepuți ca un tip de ființă printre multe altele, al căror scop principal era să-i păzească și să-i ghideze pe creștini.
Creștinii cred că îngerii sunt ființe create, bazate pe Psalmii 148:2–5; Coloseni 1:16. În Vechiul Testament sunt menționați atât îngerii binevoitori, cât și cei malefici, dar nu sunt niciodată numiți demoni. Simetria se află între îngerii trimiși de Dumnezeu și spiritele intermediare ale zeităților străine, nu în fapte bune și rele.
În Noul Testament, existența îngerilor, la fel ca și cea a demonilor, este de la sine înțeleasă, ei pot interveni și mijloci în numele oamenilor și îi protejează pe cei drepți (Matei 4:6, Luca 4:11). Ei locuiesc în ceruri, acţionează ca războinici ai lui Dumnezeu (Matei 26:53) şi se închină Lui (Luca 2:13). În pilda Bogatului și a lui Lazăr, îngerii se comportă ca psihopompi (un spirite responsabile pentru însoțirea sufletelor morților în lumea de dincolo). La învierea lui Isus apar îngeri, spunându-i femeii că Isus nu mai este în mormânt, ci a înviat din morți.
Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat rolul îngerilor în învățăturile catolice
Trei cazuri separate de interacțiune angelică fac referire la nașterea lui Ioan Botezătorul și a lui Isus. În (Luca 1:11), un înger îi apare lui Zaharia ca să-l informeze că va avea un copil în ciuda bătrâneții sale, proclamând astfel nașterea lui Ioan Botezătorul. În Luca 1:26, Gavriil o vizitează pe Maria în Buna Vestire ca să prevestească nașterea lui Isus. Îngerii proclamă nașterea lui Isus în Adorarea păstorilor din Luca 2:10.
Conform Matei 4:11, după ce Isus a petrecut 40 de zile în deșert, „…Diavolul l-a părăsit și, iată, îngerii au venit și i-au slujit”. În Luca 22:43, un înger îl mângâie pe Isus în timpul agoniei din grădină. În Matei 28:5, un înger vorbește la mormântul gol, după Învierea lui Isus și răsturnarea pietrei de către îngeri.
În 1851, Papa Pius al IX-lea a aprobat rozariul Sfântului Mihail pe baza revelației raportate de călugărița carmelită, Antonia d’Astonac în 1751 căreia i s-a arătat arhanghelul Mihail. Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat rolul îngerilor în învățăturile catolice în discursul său din 1986 intitulat „Îngerii participă la istoria mântuirii”, în care a sugerat că mentalitatea modernă ar trebui să ajungă să vadă importanța îngerilor.
Potrivit Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor a Vaticanului, „ Practica atribuirii de nume Sfinților Îngeri ar trebui descurajată, cu excepția cazurilor lui Gavril, Rafael și Mihail, ale căror nume sunt menționate în Sfânta Scriptură.”
CITEȘTE ȘI:
Previziunile Apocalipsei au avut un efect pozitiv pentru populația Evului Mediu
[…] Îngerii în cultura europenilor […]
[…] Îngerii în cultura europenilor […]
[…] Îngerii în cultura europenilor […]