Chinina a fost folosită pe scară largă de către membrii populației Quechua, din Peru. Ei utilizau această substanță pe post de relaxant muscular. De asemenea, ei utilizau un extras din scoarța plantei cinchona, din care obțineau chinina, pe care o amestecau cu apă îndulcită și obțineau o băutură asemănătoare la gust cu apa tonică de azi.
Spaniolii au observat proprietățile terapeutice ale chininei, iar călugării iezuiți au fost primii care au adus chinina în Europa. Primele lucrări care tratează utilizarea chininei în medicină datează din 1571, respectiv 1572. Chinina a fost utilizată pentru a trata diferite boli.
Chinina tratează malaria
În Spania, era considerată drept un remediu contra diareei. În Roma, în 1631, a fost folosită cu succes pentru combaterea malariei, care făcea ravagii printre locuitorii orașului. Tot un iezuit a fost cel care a folosit pentru prima dată chinina pentru a trata malaria. În Anglia, ea a devenit cu adevărat populară după ce regele Charles al II-lea a fost vindecat de malarie. Până în secolul al XIX-lea, în Franța, chinina era utilizată sub forma unui praf dizolvat în vin. Și tot această substanță este considerată de către mulți istorici drept unul dintre secretele colonizării Africii, pentru că, cu ajutorul ei, europenii au putut să lupte mai bine cu efectele bolilor tropicale.
Chinina a rămas un medicament folosit în mod curent până după Cel de-al Doilea Război Mondial. Din 1944, de când ea a început să fie produsă și prin sinteză, a devenit materia primă pentru alte substanțe, mai puternice, precum clorochina, care are și efecte antibacteriene. În prezent, un derivat, numit hidroxiclorochină este testat împotriva coronavirusului. Există medici care cred că hidroxiclorochina ajută organismul să lupte cu mai multe șanse cu acest virus.
Citește tot articolul AICI.
