Zeci de mii de oameni, din toate colțurile țării, s-au strâns la pelerinajele organizate de Adormirea Maicii Domnului în mănăstirile ortodoxe și catolice din județul Cluj. Cel mai mare număr de pelerini a fost înregistrat la vechea mănăstire greco-catolică de la Nicula, folosită azi de Biserica Ortodoxă Română. Acolo, slujba a fost oficiată de mitropolitul ortodox al Clujului, ÎPS Andrei Andreicuț. Cel mai important pelerinaj catolic a avut loc la Cluj-Napoca, la mănăstirea greco-catolică a Congregației Surorilor Maicii Domnului. Acolo, liturghia a fost oficiată de arhiepiscopul major Claudiu Lucian Pop, conducătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Pelerinajele de Sfânta Maria Mare au început din seara de vineri, când primii credincioși au ajuns la mănăstirile ortodoxe și catolice clujene. La Nicula, credincioșii ortodocși, în frunte cu mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei Andreicuț, au străbătut pe jos distanța dintre Gherla și Nicula. Unii dintre credincioși au petrecut o noapte în veche și rugăciune.
Credincioșii catolici de toate riturile, inclusiv vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vákár István, au luat parte la pelerinajul organizat în sanctuarul arhiepiscopal major din Cluj-Napoca. Este vorba de mănăstirea centrală a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, unde liturghia a fost oficiată de întâistătătorul acestei biserici, Preafericirea Sa Claudiu Lucian Pop. Acest pelerinaj este unul de mare importanță, spune istoricul Ionuț Vida-Simiti.
La Cluj-Napoca au fost aduse și moaștele Sfântului Carlo Acutis. La Nicula, pelerinii s-au recules în fața unei icoane despre care cred că ar fi făcătoare de minuni, pictată de preotul Luca din Iclod în anul 1681 și repictată după căderea comunismului. Icoana ar fi lăcrimat la finalul secolului al XVII-lea.
Fondată în anii de după Marea Unire și Primul Război Mondial, Congregația Surorilor Maicii Domnului (CMD) reprezintă prima comunitate călugărească feminină de drept pontifical din Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. De la întemeierea sa și până astăzi, ordinul a jucat un rol fundamental în formarea educațională a tinerelor, în îngrijirea bolnavilor și în păstrarea identității spirituale în vremuri de prigoană politică.
Povestea călugărițelor din această congregație este strâns legată de istoria frământată a Transilvaniei secolului XX și a trecut de la o activitate școlară de pionierat la decenii de clandestinitate sub regimul comunist și, ulterior, la o renaștere spirituală și caritabilă.
Fondarea la Blaj de către Mitropolitul Vasile Suciu (1921)
Congregația a fost înființată oficial în anul 1921, la Blaj, de către mitropolitul Vasile Suciu, una dintre cele mai importante personalități ale Bisericii Greco-Catolice din perioada interbelică. Viziunea fondatorului a fost aceea de a crea o comunitate monahală feminină nativă care să se dedice educației creștin-catolice a fetelor și asistenței sociale într-o Românie Mare aflată în plin proces de reconstrucție.
Tinerelor intrate în congregație li s-a oferit o pregătire spirituală și pedagogică temeinică. În scurt timp, sub îndrumarea Mitropolitului Vasile Suciu, surorile au deschis și administrat școli de fete, orfelinate, internate și aziluri și și-a extins rapid misiunea în mari centre din Transilvania, precum Cluj-Napoca, Lugoj, Oradea, Beiuș și Satu Mare.
Fișa de identitate a Congregației (CMD)
| Element | Detalii |
| Denumire oficială | Congregația Surorilor Maicii Domnului (CMD) |
| Anul înființării | 1921 (la Blaj) |
| Fondator | Mitropolitul Vasile Suciu |
| Statut canonic | Congregație de drept pontifical |
| Casa Generală | Cluj-Napoca |
| Specificul misiunii | Educația tineretului, asistență socială și medicală, rugăciune contemplativă |
Biserica din Clandestinitate: Deceniile de prigoană comunistă (1948–1989)
Anul 1948 a adus cea mai grea încercare din istoria congregației. Odată cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist, toate mănăstirile, școlile și proprietățile Surorilor Maicii Domnului au fost confiscate de stat.
Refuzând să renunțe la voturile monahale și la credința lor, surorile au intrat într-o lungă perioadă de clandestinitate:
-
Viața sub acoperire: Călugărițele au fost nevoite să lucreze ca profesoare, infirmiere, muncitoare în fabrici sau funcționare și să își păstreze identitatea religioasă ascunsă de Securitate.
-
Misiunea subterană: În locuințe private, surorile continuau să se adune în taină pentru rugăciune, ajutau preoții și episcopii din clandestinitate și catehizau copiii – o contribuție importantă la supraviețuirea Bisericii Unite în catacombe.
-
Persecuția: Multe dintre ele au fost interogate, hărțuite și persecutate din cauza loialității față de Biserică și de Scaunul Apostolic.
Reorganizarea și renașterea de după 1989
După prăbușirea regimului comunist în 1989 și reintrarea Bisericii Greco-Catolice în legalitate, Congregația Surorilor Maicii Domnului și-a reluat activitatea publică. Casa Generală a fost stabilită la Cluj-Napoca, oraș care a devenit centrul administrativ și spiritual al comunității.
O moștenire de peste un secol
Astăzi, Congregația Surorilor Maicii Domnului continuă să fie un pilon de sprijin moral și social. Prin îmbinarea rugăciunii contemplative cu acțiunea caritabilă directă, surorile duc mai departe moștenirea lăsată în 1921 de mitropolitul Vasile Suciu și rămân un simbol de rezistență spirituală și dăruire necondiționată.
