Norvegianul Roald Amundsen a fost un factor major în explorarea polară. A început ca ucenic al Expediției Belgiene în Antarctica (1897–1899) și mai târziu a condus prima navigație cu succes a Pasajului de Nord-Vest (1903–1906). În 1911, Amundsen și echipa sa au fost primii care au ajuns la Polul Sud.
Roald Amundsen s-a născut în 1872 într-o familie de proprietari și căpitani de nave norvegieni în Borge, între orașele Fredrikstad și Sarpsborg. Părinții săi au fost Jens Amundsen și Hanna Sahlqvist, iar Roald a fost al patrulea fiu din familie. Mama lui dorea ca el să evite comerțul maritim al familiei și l-a încurajat să devină medic, o promisiune pe care Amundsen a ținut-o până când mama sa a murit, când avea 21 de ani. La scurt timp a părăsit universitatea pentru o viață pe mare.
Amundsen s-a alăturat Expediției Antarctice Belgiene la vârsta de 25 de ani în 1897. Această expediție, condusă de Adrien de Gerlache cu nava RV Belgica, a devenit prima expediție care a iernat în Antarctica. Belgica, fie dintr-o greșeală de navigație, sau de proiectare, a fost blocată în gheața mării la 70°30′S în largul Insulei Alexander, la vest de Peninsula Antarctică. Echipajul a îndurat o iarnă pentru care oamenii au fost prost pregătiți.
După propria estimare a lui Amundsen, medicul expediției, americanul Frederick Cook, a salvat probabil echipajul de scorbut, vânând animale și hrănind echipajul cu carne proaspătă. În cazurile în care citricele lipsesc, carnea crudă ( în special organele animalelor) conține adesea suficientă vitamina C pentru a preveni scorbutul.
Amundsen a ajuns la polul Sud în 14 decembrie 1911
În 1903, Roald Amundsen a condus prima expediție de succes prin Pasajul de Nord-Vest al Canadei. Cu un echipaj de șase oameni la bordul ambarcațiunii Gjoa, o navă mică echipată cu un motor de 13 cai putere, a navigat pe rutele de coastă și a petrecut două ierni pe Insula Regelui William, unde a învățat tehnici esențiale de supraviețuire de la inuiții Netsilik.
După ce au ajuns în vestul Arcticii, Amundsen și echipa sa au transmis vești despre succesul lor în decembrie 1905 și s-au întors în Norvegia în anul 1906. Gjoa a fost adusă mai târziu înapoi în Norvegia și în prezent e expusă la Muzeul Fram din Oslo.
Inițial, Roald Amundsen a planificat o expediție la Polul Nord, dar a pivotat către Polul Sud în 1910, după ce a auzit despre pretențiile americanilor asupra Polului Nord. Plecat din Norvegia cu nava Fram, Amundsen a ajuns în Golful Balenelor din Antarctica în data de ianuarie 1911, unde a ridicat o tabără numită Framheim. Echipa lui Amundsen a adoptat îmbrăcăminte de blană în stil inuit și a folosit schiuri și sănii trase de câini și a înființat depozite de aprovizionare pe platforma de gheață Ross.
O echipă de cinci, inclusiv Amundsen, a pornit pe 19 octombrie și a ajuns la Polul Sud pe 14 decembrie 1911, învingând echipa lui Robert Scott cu un avans de o lună. După ce s-a întors la bază pe 25 ianuarie 1912, Amundsen și-a anunțat succesul în Hobart, Australia, pe 7 martie. Realizarea sa a fost marcată de pregătirea temeinică și utilizarea eficientă a echipamentului și a câinilor înhămați la sanie, fiind contrastată de călătoria mai provocatoare a lui Scott.
Amundsen a dispărut în 1928 în timpul unei misiuni de salvare în Arctica
În 1923, Roald Amundsen și Oskar Omdal au încercat să zboare peste Polul Nord din Alaska, dar au abandonat din cauza avariilor avioanelor. În 1925, Amundsen, Lincoln Ellsworth și echipajul lor au ajuns la 87° 44′ nord cu două aeronave , N-24 și N-25. După ce N-24 a fost avariat, echipajul a curățat o pistă de gheață timp de trei săptămâni pentru a decola pe N-25.
În 1926, Amundsen, Ellsworth și o echipă de 15, inclusiv Umberto Nobile, au traversat Arctica cu dirijabilul Norge. Au plecat din Spitsbergen pe 11 mai, au zburat peste Polul Nord pe 12 mai și au ajuns în Alaska a doua zi.
Amundsen a dispărut pe 18 iunie 1928 în timp ce zbura într-o misiune de salvare în Arctica. Echipa sa era compusă din pilotul norvegian Leif Dietrichson, pilotul francez Rene Guilbaud și încă trei francezi. Ei căutau membri dispăruți ai echipajului lui Nobile, a căror nouă aeronavă, Italia se prăbușise în timp ce se întorcea de la Polul Nord. Nava franceză Latham 47 a lui Amundsen nu s-a mai întors niciodată.
Mai târziu, în apropierea coastei Tromso a fost găsit un flotor cu aripă și un rezervor de benzină al avionului, care a fost adaptat ca flotor-aripă de schimb. Se presupune că avionul s-a prăbușit în Marea Barents și că Amundsen și echipajul său au fost uciși la impact sau au murit la scurt timp după aceea. Căutările pentru Amundsen și echipa sa au fost anulate în septembrie 1928 de guvernul norvegian, iar cadavrele nu au fost găsite niciodată.
Foto: O fotografie a navei de expediție Fram a lui Roald Amundsen la Polul Sud, în apele antarctice.
CITEȘTE ȘI:
Expediția arctică eșuată a lui John Franklin
Cum au explorat vikingii America de Nord
