Ultimul trend în materie de protejare a mediului, pe la începutul anilor 2000, erau biocombustibilii. Se preconizau producții în masă.
Astfel, paleții aveau să fie unica sursă de încălzire, iar în rezervoarele mijloacelor de transport avea să fie numai rapiță prelucrată.
Newsedge.ro, a documentat istoria acestor combustibili care a început odată cu folosirea timpurie a lemnului și uleiurilor vegetale. Acești combustibili au devenit indisolubil legați de industria auto la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Când Rudolf Diesel a testat ulei vegetal (arahide) pentru motorul său în 1900. Iar Henry Ford a conceput Modelul T să funcționeze cu etanol (biocombustibil din culturi), scrie newsedge.
Aceeași sursă precizează și faptul că, în principal, există două tipuri de biocombustibil: Bioetanolul este un biocombustibil lichid obținut prin fermentarea zaharurilor din plante. Cum ar fi trestia de zahăr, porumbul sau sorgul dulce și Biodieselul este un biocombustibil care se obține prin reacția de transesterificare a uleiurilor vegetale, precum uleiul de rapiță și uleiul de soia, sau a grăsimilor de origine animală.
În articolul complet aflăm mai multe și despre generațiile de biocombustibili, dar și despre perspectivele acestora sau despre avantajele și dezavantajele utilizării lor.
Ford a dezvăluit noul SUV Ford Edge dedicat clienţilor europeni – ClujToday
