La Meron Gallery din Cluj-Napoca, un spațiu dedicat artei autentice și inovatoare, Larisa Petcuț și Miruna Copăcel construiesc, sub curatoriatul Mirunei Drăgușanu, un univers în care materia pare suspendată între devenire și memorie. „Almost Still” este o expoziție despre ceea ce persistă: gesturi, forme, ritualuri și imagini ale feminității care continuă să lucreze în prezent.
Există o formă de liniște care nu înseamnă absență, ci acumulare. O liniște în care lucrurile se transformă încet, aproape fără să ne dăm seama. Titlul „Almost Still” trimite către această stare de așteptare, către clipa în care materia pare să-și țină respirația, deși în interiorul ei ceva continuă să se schimbe.
În spațiul galeriei, fibrele, suprafețele și formele păstrează urmele unor intervenții succesive. Privindu-le, ai senzația că fiecare lucrare a adunat în ea nu doar un gest, ci și răbdarea, timpul și emoția care au însoțit nașterea ei. Curatoarea Miruna Drăgușanu vorbește despre o prezență latentă și despre o feminitate care se configurează prin sedimentarea experienței, a memoriei și a gestului. În „Almost Still”, această feminitate nu este ilustrată, ci se lasă simțită în material, în ritmul lucrului și în relația cu tradiția.
Gesturi care rămân
În lucrările Larisei Petcuț, materialul textil devine purtătorul unei memorii care precede lucrarea. Artista lucrează cu tehnici precum împâslirea și broderia, reinterpretându-le într-un limbaj contemporan. Parcursul său este interdisciplinar, între textile, sculptură, performance și video, în jurul unor teme precum identitatea și rolul femeii în societatea est-europeană.
În prezent, Larisa este doctorandă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și cercetează practicile textile tradiționale și posibilitatea lor de reactivare în arta contemporană. Pentru ea, tradiția nu este un refugiu nostalgic, ci o formă de memorie vie. Gesturile transmise de-a lungul generațiilor sunt reluate și transformate, păstrând ceva din ritmul lor originar, dar dobândind o altă voce. Împâslirea și broderia au ceva aproape ritualic. Repetiția, concentrarea și răbdarea cu care materia este lucrată schimbă relația cu timpul. Fiecare intervenție lasă ceva în urmă, iar obiectul ajunge să poarte cu sine povestea propriului său drum.
De aici vine și senzualitatea lucrărilor: din atingere, densitate, moliciune, rezistență și apropiere. Materia textilă aduce corpul în proximitatea lucrării și face vizibilă chiar absența mâinii care a lucrat-o. Tradiția și familia apar astfel ca forme de echilibru și continuitate, ca o memorie caldă, din care se pot naște noi forme.
Când forma se schimbă
La Miruna Copăcel, familiarul începe să-și piardă conturul. Absolventă a secției de Sculptură a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca și masterandă în cadrul aceleiași instituții, artista lucrează în medii diverse, interesată de felul în care materialele și obiectele pot modifica percepția. În practica sa, procesul rămâne parte din sensul lucrării.
Obiectele par să alunece dintr-o stare în alta, între ceea ce au fost și ceea ce ar putea deveni. Materia nu se oferă privirii ca o certitudine, ci ca o posibilitate. Formele par să-și piardă încet siguranța, lăsând loc unei stări în care nimic nu este definitiv și totul poate lua o altă înfățișare.
Această stare de plutire completează firesc lucrările Larisei Petcuț. Dacă în lucrările sale materia păstrează, prin sedimentare, memoria gestului, la Miruna Copăcel forma pare să se desprindă de propriile limite. Una construiește prin acumulare; cealaltă lasă forma să se desfacă, să se recompună și să rămână în suspensie. Împreună, cele două practici alcătuiesc un întreg în care diferențele devin complementare.
Memoria femeii
Unul dintre straturile care apropie lucrările este recursul la un imaginar feminin mai vechi decât discursul contemporan despre identitate. În „Almost Still”, arhetipul nu apare neapărat sub forma unei figuri mitologice recognoscibile, ci poate fi intuit în gesturi și structuri: corpul, ritualul, protecția, transformarea, transmiterea, memoria, relația dintre femeie și casă, dintre obiect și moștenire.
Mitologia funcționează aici ca memorie culturală. Ea revine prin gest și material, printr-o înțelegere a feminității ca forță care nu are nevoie să se declare pentru a persista. Este și direcția în care se înscrie practica Mirunei Drăgușanu, doctorandă în Arte Vizuale, preocupată de perspectivele feministe și de prezențele feminine din arta românească recentă.
„Almost Still” nu opune tradiția contemporaneității și nici permanența transformării. Le lasă să coexiste. Între obiectul care păstrează și forma care se desprinde de propriul contur există aceeași preocupare pentru ceea ce se întâmplă cu materia atunci când este traversată de timp.
Expoziția propune astfel o feminitate sedimentată în gest, transmisă prin tradiție și reconfigurată prin memorie. Aproape nemișcată, materia continuă să lucreze.
În fibre, suprafețe și obiecte rămân gesturile celor care le-au făcut. În ele persistă ceva din familie, din ritual, din imaginarul arhaic și din corp – nu ca relicve, ci ca forme încă active.
„Almost Still” nu descrie, de fapt, o stare a obiectelor, ci o stare a memoriei: acel punct în care trecutul pare să fi rămas nemișcat, deși continuă, în tăcere, să modeleze prezentul.
Program de vizitare
Meron Gallery – https://merongallery.ro
📍 Strada Horea 5, Cluj-Napoca
📅 25 iunie – 25 august 2026
🕒 Luni – vineri: 07.00 – 18.30; sâmbătă: 09.00 – 17.00; dumnică: 10.00 – 17.00
Intrarea este liberă.
