Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, în colaborare cu Muzeul de Artă Cluj şi Compania Art Act organizează evenimentul expoziţional de excepţie „Syo / Atelier” aparţinând artiştilor Tarohei Nakagawa (Japonia) şi Ioan Sbârciu (România). Într-un dialog Orient – Occident, lumea simbolurilor specifice caligrafiei japoneze întâlneşte spaţiul de concepţie şi de creaţie a lucrărilor din seria „Atelier” semnate de pictorul Ioan Sbârciu, preşedintele Universităţii de Artă şi Design din Cluj. Vernisajul expoziţiei va avea loc luni, 19 octombrie 2009, ora 17 în sălile de expoziţii temporare ale Muzeului de Artă Cluj. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 31 octombrie 2009.Dacă artistul japonez Tarohei Nakagawa se află pentru prima oară în România şi, tot în premieră expune în compania unui artist european, pictorul Ioan Sbârciu a mai expus în astfel de expoziţii „duet” împreună cu artistul german Markus Lüpertz în anul 2005 („Misterul prieteniei” la Muzeul de Artă Cluj) şi în 2007 („.Peisaj, Om şi Lucru. Arta care stabileşte reguli” la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu). Numitorul comun al expoziţiei îl reprezintă, dincolo de personalitatea puternică, calitatea de conducători de şcoală pe care o au cei doi artişti (Tarohei Nakagawa – directorul Art School Ginza şi Ioan Sbârciu – preşedintele UAD Cluj-Napoca), precum şi perseverenţa şi munca susţinută în realizarea lucrărilor expuse.
Cuvântul Syo denumeşte caligrafia japoneză. Prin alăturarea simbolurilor şi legătura dintre cuvinte Syo crează un univers special, aproape mistic. Pornind de la această definiţie şi având ca bază cuvântul Zen rūpa (concept budist care denumeşte forma materială), Tarohei Nakagawa îşi construieşte lumea de simboluri în care cuvintele rūpa-khandha (formă materială), rūpa-āyatana (obiectul vizibil) şi nāma-rūpa (nume şi formă sau minte şi corp) sunt elemente constitutive ale rūpa. În esenţă Syo exprimă universul budismului.
La rândul său, pictorul Ioan Sbârciu expune câteva lucrări din seria Atelier, creaţii care redau „laboratorul” de gândire şi de lucru al pictorului, universul în care artistul se mişcă cu dezinvoltură, invitând privitorul să asiste la momentul conceperii lucrării.
