Patriarhia Română incită la ură interconfesională

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, cu sediul la Blaj a remis publicităţi un comunicat de presă, prin care Biserica Română Unita îşi exprimă îngrijorarea şi consternarea faţă de intenţiile Bisericii Ortodoxe Române, consemnate într-un recent coumunicat, faţă de problema retrocedării vechiului patrimoniu, mai ales biserici, confiscate de comunişti în 1948 de la greco-catolici şi oferite ortodocşilor. În continuare redăm conţinutul comunicatului de presă al Bisericii Greco-Catolice, ca raspuns la cel al Bisericii Ortodoxe Române, pe care îl publicăm în continuarea celui dintâi.Epurare culturală şi religioasă

“Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a primit cu îngrijorare comunicatul Patriarhiei Române din 29 septembrie 2009, care incită la ură interconfesională şi susţine procesul de epurare culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică este supusă în România.

Comunicatul menţionat afirma că Biserica Greco-Catolică ar dori “să intre în proprietatea lăcaşurilor de cult ortodoxe cu speranţa acaparării credincioşilor ortodocşi care le frecventează”, ca apoi să concluzioneze că Patriarhia Română va continua “să sensibilizeze autorităţile de Stat pentru adoptarea unor măsuri legislative şi a unor soluţii practice de rezolvare a neînţelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici româneşti în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu”.

“Realitatea confesională din teritoriu”, la care Patriarhia Română face referire, este rezultatul a 40 de ani de persecuţie comunistă îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, urmaţi de încă 20 de ani în care comunitatea greco-catolica este supusă unui proces sistematic de epurare culturală şi religioasă în România.

Dintre acţiunile de după căderea comunismului întreprinse în vederea eliminării Bisericii Greco-Catolice din viaţa religioasă românescă amintim:
– hărţuirea, intimidarea, ameninţarea chiar cu moartea a credincioşilor greco-catolici pentru a nu-şi declara şi manifesta apartenenţa confesională;
– intimidarea şi batjocorirea copiilor greco-catolici în şcoli;
– refuzul în multe localităţi al preoţilor ortodocşi de a permite înmormântarea greco-catolicilor în cimitire;
– terorizarea psihologică a comunităţilor greco-catolice chiar şi acolo unde i-am lăsat pe fraţii ortodocşi în bisericile noastre;
– incitarea la ură împotriva greco-catolicilor prin discursuri politice sau religioase;
– intimidarea şi agresarea fizică a preoţilor greco-catolici;
– biserici greco-catolice ţinute închise în timp ce credincioşii noştri se roagă în stradă, şcoli, centrale termice sau case particulare;
– demolarea sau distrugerea de biserici greco-catolice;
– refuzul autorităţilor Statului Roman de a aplica hotărâri judecătoreşti care sunt în favoarea noastră.

Intenţia declarată, în prag de alegeri prezidenţiale, a Bisericii Ortodoxe majoritare de a susţine legiferarea efectelor acestor acţiuni îndreptate contra Bisericii Greco-Catolice minoritare este îngrijorătoare.

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi de la repunerea în legalitate a Bisericii noastre, este greu de înţeles de ce Patriarhia Română continuă să atace dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, iar prin dezinformare să instige opinia publică la ură împotriva credincioşilor greco-catolici, prezentându-i drept acaparatori de biserici şi credincioşi ortodocşi.

Biserica Greco-Catolică revendică în instanţă doar acele lăcaşuri de cult şi proprietăţi de care a fost deposedată abuziv în 1948 de către Statul comunist. Recursul la justiţie este soluţia adoptată de Biserica Greco-Catolică pentru a-şi intra în drepturi ca urmare a refuzului Statului Român să repare nedreptatea din 1948, precum şi a refuzului Bisericii Ortodoxe Române la orice formă de colaborare pentru a rezolva această situaţie.

Biserica Greco-Catolică a făcut dovada bunei credinţe oferind puţinele biserici pe care le-a recuperat pentru celebrări alternative comunităţilor ortodoxe acolo unde acestea nu au biserică proprie. Din păcate, Patriarhia Română refuză această soluţie, deşi în Europa de Vest nu găseşte nici o piedică să celebreze servicii religioase alternative în bisericile pe care Biserica Catolică i le pune la dispoziţie.

Statul Român are obligaţia, competenţa şi datoria morală de a legifera restituirea proprietăţilor confiscate de la Biserica Greco-Catolica de către regimul comunist.
Cerem politicienilor români să nu facă din încălcarea dreptului de proprietate şi libertate religioasă un subiect de campanie electorală.
Epurarea culturală şi religioasă la care Biserica Greco-Catolică şi credincioşii ei sunt supuşi în România trebuie să înceteze, lăsând loc democraţiei autentice în care principiile statului de drept să prevaleze.”

E necesară o soluţie nouă pentru o problemă veche!

Măsuri legislative şi soluţii practice pentru rezolvarea neînţelegerilor patrimoniale dintre comunităţile ortodoxe şi greco-catolice din Transilvania (comunicatul de presă al Patriarhiei Române Ortodoxe)

“Astăzi, 29 septembrie 2009, la Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit un grup de 30 de preoţi din Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului condus de Pr. Ioan Socolan, protopop de Satu Mare şi Pr. Marian Crainic, protopop de Carei.

Preoţii din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului l-au informat pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române asupra neînţelegerilor patrimoniale cu Biserica Catolică Orientală de Rit bizantin (Greco-Catolică), manifestându-şi îngrijorarea faţă de atitudinea vădit părtinitoare a unor instanţe de judecată (formate din judecători în majoritate de confesiune greco-catolică) şi a unor reprezentanţi ai autorităţilor locale în rezolvarea situaţiilor litigioase dintre cele două comunităţi religioase. În acest sens, au fost semnalate, de exemplu, situaţii în care parohii ortodoxe din judeţele Maramureş şi Satu Mare au fost chemate în judecată, chiar dacă în localităţile respective nu există niciun credincios de confesiune greco-catolică sau altele în care, deşi credincioşii ortodocşi au contribuit financiar la construirea unui nou locaş de cult destinat greco-catolicilor, totuşi sunt intentate procese de revendicare a bisericii aparţinând majorităţii ortodoxe din localităţile respective. Este, deci, evidentă încercarea Bisericii Greco-Catolice de a intra în proprietatea lăcaşurilor de cult ortodoxe cu speranţa acaparării credincioşilor ortodocşi care le frecventează, au concluzionat cei doi părinţi protopopi.

Preafericitul Părinte Patriah Daniel a menţionat faptul că problema ridicată de preoţii din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului se află permanent în atenţia Patriarhiei Române care a încercat de mai multe ori să sensibilizeze autorităţile de Stat pentru adoptarea unor măsuri legislative şi a unor soluţii practice de rezolvare a neînţelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici româneşti în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu. În acelaşi timp, Patriarhul României a apreciat că se impune, atât din partea parohiilor ortodoxe aflate în litigiu, cât şi a eparhiilor din Transilvania să informeze mai bine autorităţile şi opinia publică din ţară şi din străinătate despre problemele cu care se confruntă.

La încheierea întrevederii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adus la cunoştinţa preoţilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului faptul că la Cancelaria Sfântului Sinod se pregăteşte deja o nouă adresă referitoare la problemele menţionate mai sus, care va fi înaintată săptămâna viitoare Preşedinţiei României, Parlamentului şi Guvernului României. Această problemă va fi discutată şi în cadrul Comisiei Mixte Guvern-Patriarhie în viitorul apropiat.

Grupul de preoţi din judeţele Maramureş şi Satu – Mare şi-a prezentat astăzi punctul de vedere asupra diferendului patrimonial cu parohiile greco – catolice şi la Preşedinţia României, cele două Camere ale Parlamentului României, precum şi la Ministerul Culturii şi Cultelor.”

Related posts

Leave a Comment