Bătălia de la Sluis din 24 iunie 1340, a fost o luptă navală cheie la începutul Războiului de o sută de ani dintre Anglia și Franța. În apropierea portului Sluys (Ecluse) din Țările de Jos. Flota engleză, condusă de regele Edward al III-lea era compusă din 120–150 de nave și s-a confruntat cu o flotă franceză de 230 de nave, comandată de Hugues Quieret și Nicolas Behuchet. Englezii au obținut o victorie decisivă și au asigurat controlul Canalului precum și alte noi campanii militare pe pământul francez.
De la cucerirea normandă din 1066, monarhii englezi dețineau titluri și pământuri în Franța, a căror posesie îi făcea vasali ai regilor Franței. Monarhii francezi au căutat în mod sistematic să controleze creșterea puterii în rândul englezilor, luându-le pământurile pe măsură ce apărea vreo oportunitate.
De-a lungul secolelor, exploatațiile engleze din Franța au variat ca mărime, dar până în 1337 au mai rămas doar Gasconia din sud-vestul Franței și Ponthieu din nordul Franței. Gasconii independenți aveau propriile obiceiuri și propria lor limbă.
O mare parte din vinul roșu pe care l-au produs a fost expediat în Anglia printr-un comerț profitabil. Impozitul strâns din acest comerț a crescut considerabil veniturile regelui englez. Gasconii preferau relația lor cu un rege englez îndepărtat, care i-a lăsat în pace, decât una cu un rege francez, care se amesteca în treburile lor.
În urma unei serii de neînțelegeri între Filip al VI-lea al Franței (1328–1350) și Edward al III-lea al Angliei (1327–1377), la 24 mai 1337, Marele Consiliu al lui Filip de la Paris a convenit că Ducatul Aquitainei (Gasconia) ar trebui să să fie luat înapoi în posesia lui Philip pe motiv că Edward și-a încălcat obligațiile de vasal. Acest episod a marcat începutul Războiului de o sută de ani, care a durat 116 ani.
La începutul războiului de 100 de ani, Franța erau considerată o forță navală considerabilă
La începutul războiului, francezii au avut avantaj naval față de englezi. Galerele au fost folosite o perioadă îndelungată de puterile mediteraneene, iar francezii le-au adoptat cu scopul de a fi folosite în Canalul Mânecii.
Pentru că erau nave cu pescaj redus, propulsate de vâsle, galerele puteau pătrunde în porturile cu adâncime mică și erau foarte manevrabile, eficiente pentru raid și pentru lupta navă la navă în angajamentele întâlnite.
Galerele franceze au fost completate cu galere închiriate din Genova și Monaco. Francezii au reușit să perturbe transportul comercial englez, în principal vinul gascon și comerțul cu lână din Flandra, precum și să atace coastele de sud și de est ale Angliei după bunul plac. Operarea galerelor era o activitate de specialitate și presupunea echipaje cu înaltă pregătire, care, în mod normal, erau și din Genova, Monaco și din alte porturi mediteraneene.
Diplomatul Reginald Cobham a raportat târziu în noaptea aceea starea flotei franceze. Edward a intrat în radă la mareea înaltă a doua zi, 24 iunie, manevrând pentru a putea ataca cu avantajul vântului și al mareei și cu soarele în spate. Conform mai multor surse atacul a avut loc la ora 15.00.
Englezii au profitat de eroare francezilor și i-au învins în lupta navală
După aproape o zi în care vântul și ploaia au acționat împotriva lor, navele franceze au fost conduse spre est de pozițiile lor inițiale și s-au încurcat între ele. Nicolas Behuchet (comandantul armatei) și Hugues Quieret (amiralul francez) au ordonat ca navele să fie separate, deși, acest lucru s-a dovedit dificil, iar flota a încercat să se întoarcă înapoi spre vest, împotriva vântului și a valurilor. În această stare dezorganizată au luat contact cu englezii.
Englezii au reușit să manevreze flota împotriva francezilor și să-i învingă, capturând majoritatea navelor lor. Francezii au pierdut 16.000-20.000 de oameni, bătălia a oferit flotei engleze supremația navală în Canalul Mânecii. Cu toate acestea, ei nu au putut să profite strategic de acest lucru, iar succesul lor abia a întrerupt raidurile franceze asupra teritoriilor și navelor engleze. Operațional, bătălia a permis armatei engleze să debarce și să asedieze apoi orașul francez Tournai, deși fără succes.
Bătălia a fost mai târziu comemorată pe moneda nobilă de aur a lui Edward, care îl înfățișa pe rege așezat într-o corabie. Pe monedă a fost inscripționat: IHC TRANSIENS PER MEDIUM ILLORUM IBAT („Isus trecând prin mijlocul lor și-a continuat drumul”), text bazat pe Evanghelia după Luca 4:30, care era în mod obișnuit invocat la vremea aceea pentru protecție împotriva pierderilor în luptă.
Foto: Jean Froissart – Biblioteca Națională a Franței, Bătălia de la Sluis.
CITEȘTE ȘI:
Importanța pe care a adus-o Magna Carta în Anglia medievală
Atacul mănăstirii Lindisfarne a fost printre primele raiduri ale vikingilor în Anglia
