Galerius a fost împărat al Imperiului Roman din anul 305 până în 311 e.n, el a servit ca Cezar în timpul domniei lui Dioclețian și a obținut victorii importante împotriva imperiului sasanid la Satala în anul 298. De asemenea, campania sa împotriva Carpilor peste Dunăre a avut succes. Deși inițial un oponent al creștinismului, el a pus capăt persecuției lui Dioclețian cu Edictul de toleranță din 311.
Galerius s-a născut lângă Serdica în Dacia (posibil la Felix Romuliana, unde a fost palatul său de mai târziu) și era de origine tracică. Inițial a fost păstor, dar s-a înrolat în armată, unde a câștigat porecla „Armentarius” (păstorul). Tatăl său trac și mama sa, Romula, au părăsit Dacia romană (azi România) din cauza atacurilor carpienilor.
Slujind cu distincție sub Aurelian și Probus, Galerius a fost numit Cezar în 293 de Dioclețian, socrul său. Galerius a preluat conducerea provinciilor ilirice, a făcut campanie de-a lungul Dunării și a fost trimis mai târziu să înăbușe revoltele din Egipt.
În 294, Narseh al Persiei a venit la putere, răsturnându-l pe Bahram al III-lea și identificându-se cu conducătorii războinici ai Persiei. În 295 sau 296 e.n., Narseh a invadat Armenia, recuperând pământurile luate de Roma în 287, apoi s-a mutat în Mesopotamia romană, unde l-a învins pe Galerius. Dioclețian l-a tras pe Galerius la răspundere și l-a umilit simbolic, făcându-l să meargă înaintea procesiunii imperiale din Antiohia, un spectacol public pe care unii istorici îl văd ca mustrare, în timp ce alții îl interpretează ca un protocol tradițional.
Galerius a contribuit la persecutarea creștinilor
În 298, armata lui Galerius, întărită de trupele dunărene, a lansat o ofensivă de succes împotriva lui Narseh în nordul Mesopotamiei, unde a folosit terenul accidentat al Armeniei pentru a câștiga avantaj. Galerius l-a învins pe Narseh în două bătălii cheie, în special la Satala, unde a capturat tabăra, vistieria și chiar pe soția lui Narseh. Galerius a avansat apoi prin Media și Adiabene, capturând Nisibis, iar familia lui Narseh a rămas în custodia romanilor, simbolizând victoria Romei.
În 299 Narseh a căutat pacea, solicitând întoarcerea familiei sale, pe care romanii au tratat-o cu respect. În pacea de la Nisibis, Persia a cedat teritoriul, stabilind râul Tigru drept graniță, în timp ce Armenia și Iberia caucaziană au revenit la influența romană.
Nisibis a devenit singura rută comercială între Persia și Roma, iar Roma a câștigat controlul a cinci provincii persane importante din apropierea Tigrului, sporindu-și apărarea împotriva Persiei. Regele armenian, Tiridates și-a recâștigat tronul, solidificând influența romană. Această pace a demonstrat puterea sistemului lui Dioclețian și loialitatea armatei față de tetrarhie.
În timpul lui Dioclețian, creștinii au fost lăsați în pace, dar persecuția lor a început cu un edict din 303, atribuit în mare parte lui Galerius, care era un tradiționalist convins. Se presupune că el a instigat acțiunile anti-creștine ale lui Dioclețian prin implicarea creștinilor într-un incendiu de la Palatul Imperial.
În timpul domniei lui Galerius a fost legalizat creștinismul în Imperiul Roman
Ulterior, Galerius a insistat pentru edicte de persecuție succesive până când, ajuns grav bolnav în anul 311, a emis Edictul de Toleranță, care a pus capăt persecuției creștinilor din imperiu. Acest edict a marcat un punct de cotitură și a dus la legalizarea creștinismului în 313 prin Edictul de la Milano al lui Constantin și Licinius.
Galerius a murit la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai în 311 din cauza unei boli descrisă de Eusebiu și Lactantius, posibil o formă de cancer intestinal sau cangrenă. El a fost înmormântat în mausoleul său din Gamzigrad-Romuliana, care făcea parte din palatul pe care l-a construit în locul său natal, Zajecar de astăzi, în Serbia.
Potrivit lui Lactantius, care era creștin și sfetnic al lui Constantin, Galerius și-a afirmat identitatea dacică, odată făcut împărat, a propus ca imperiul să fie numit Imperiu dac, spre groaza patricienilor si senatorilor.
Lactantius afirmă în continuare că Galerius a manifestat atitudine anti-romană de îndată ce a atins cea mai înaltă poziție, tratându-i pe cetăţenii romani cu cruzime, aşa cum cuceritorii i-au tratat pe cei cuceriţi, totul în numele aceluiaşi tratament pe care îl aplicase învingătorul Traian, dacilor cuceriți (strămoșii lui Galerius) în urmă cu două secole.
Foto: Detaliu al Arcului lui Galerius din Salonic.
CITEȘTE ȘI:
Pagina de istorie: Tetrarhia care a împărțit Imperiul Roman în patru regiuni de guvernare
Caracalla a fost unul dintre cei mai tiranici împărați romani
