Cum era împărțită societatea în Roma antică

Societatea romană era un sistem complex alcătuit dintr-o puternică ordine socială care a depășit cu mult doar simpla separare a celor foarte bogați de cei incredibil de săraci. În general suntem familiarizați cu viețile privilegiate ale împăraților, senatorilor şi cavalerilor, deși poate cea mai intrigantă clasă dintre toate era cea a plebeilor.

Bărbații și femeile care făceau parte din clasele de jos erau inima imperiului, cu toate că viața nu le-a permis prea multe conforturi. Totuși acest lucru nu a rămas neobservat, în anul 494 î.e.n. a apărut o mare dispută între patricieni și plebei, care a durat două sute de ani. În acel an, plebeii au amenințat cu plecarea din Roma. Era o retragere a forței de muncă care s-ar fi dovedit devastatoare pentru bunăstarea orașului, așa că liderii au fost nevoiți să facă concesii.

Cu toate acestea, în mintea romanilor a rămas o diferență la nivel social, și cu cât cineva era clasat mai jos în lanțul ierarhiei, cu atât calitatea vieții sale se înrăutățea cu timpul. La romani, sub plebei erau doar cei eliberați și sclavii. Sclavii nu aveau cetățenie, în timp ce eliberaților li s-a acordat libertatea sau și-au cumpărat-o chiar ei.

Cetățenia romană îi permitea unui roman să aibă parte de o viață confortabilă și anumite drepturi, cum ar fi votul, proprietatea proprie, căsătoria legală. Cetățenii puteau să facă contracte, să ceară dreptatea în instanță și dreptul la un avocat pentru evitarea torturii sau morții pentru orice fărădelege, cu excepția trădării. Femeile, în schimb aveau drepturi mai limitate ca cetățean.

Indiferent de clasa socială, romanii se amestecau cel mai des, în proporție de 95% în toaletele publice. În interiorul zidurilor latrinelor nu exista intimitate, romanii stăteau unul lângă altul, ghemuiți peste găurile mari tăiate în piatră sau lemn.

Clasele sociale erau diferențiate și prin înbrăcăminte

Odată ce ieșeau pe stradă, sistemul de clase își spunea cuvântul. În capătul de sus al ierarhiei, împăratul și senatorii purtau tunici cu dungi numite laticlavi, clasa cavalerilor purta tunică cu dungi înguste ( augusti clavi). Sub nivelul lor erau cei eliberați și sclavii, îmbrăcați cu un semicerc lung de pânză (toga).

Cei eliberați au ocupat adesea roluri în Palatul Imperial, și astfel își puteau îmbunătăți statutul social și obțineau îmbrăcăminte de calitate. Plebeii au văzut Roma așa cum era cu adevărat, departe vilele ornamentate, marmurate și grandioasele clădiri de care se bucurau cei privilegiaţi. Erau nevoiți să locuiască mai mulți într-o cameră, în apartamente înghesuite în zone aglomerate care își măreau numărul locuitorilor de la un an la celălalt.

Pentru mulți cetățeni, viața obișnuită se desfășura pe străzile înguste dintre grădinile mizerabile, tavernele aglomerate și vizitarea magazinelor de la parterul clădirilor (tabernae) pentru a cumpăra alimente și produse esențiale.

Este posibil ca aceste zone să fi fost înmiresmate cu mirosul de pâine proaspătă și mâncăruri exotice, dar erau amestecate cu mirosul de sudoare, sânge și deşeuri. Roma era de obicei un oraș zbuciumat, cu scandaluri în zonele publice, violență domestică și mereu cu risc de incendiu.

Orice moment de fericire putea fi întrerupt de golirea unei oale de cameră de la o fereastră, în special în partea cea mai aspră a orașului (Subura). Guvernanţii şi senatorii duceau o luptă constantă pentru înlăturarea plebei revoltate. Furnizarea unei raţii săptămânale de cereale şi divertisment părea să satisfacă clasele inferioare în timp ce organizatorii de festivaluri erau mereu apreciați.

Romanii au adus medici din Grecia

Cu atât de mult timp petrecut în compania altora, plebeii erau foarte sociabili și au fost, de asemenea, în mare parte toleranți cu diferite rase şi religii. Nou-veniții au fost integrați în oraș
din momentul în care Romulus şi Remus au fondat Roma ca oraș al străinilor, unde veneau criminalii și fugarii să caute azil.

Muncitorii se sculau devreme, trudind toată ziua pentru o sumă infimă de bani și căutând modalități de completare a veniturile lor în altă parte. Copiii lucrau și ei, băieții serveau ca ucenici iar fetele la desfășurarea treburilor casnice sub supravegherea mamelor lor sau a unei stăpâne (domina). Școlile erau în principal cu taxe şi erau rezervate celor bogaţi şi privilegiați.

Soldații erau capabili să captureze sclavi evadați și să-i aducă înapoi la Roma. Departe de a fi aleși pe motive rasiale, sclavii erau în general luați în schimb pentru puterea, inteligența lor, aptitudinile practice sau după aspect.

În timp ce unii erau folosiți ca muncitori sau transformați în gladiatori sau alte în alte domenii ale divertismentului, ei puteau de asemenea să dețină poziții respectabile în gospodăriile bogate. Obsesia Romei pentru sănătate și bunăstare, a adus un aflux de medici greci care au intrat ca sclavi după 47 î.e.n.

Ca să permită romanilor beneficiile unui tratament spitalicesc mai bun și să se folosească de priceperea chirurgilor, grecii au ajutat cu progresele  în medicină. Dorința lor continuă să experimenteze cu pacienții pentru a-și testa teoriile au provocat o suspiciune profundă, dar de obicei erau preferați în schimbul şarlatanilor scumpi ale căror metode erau destul de neortodoxe.

Foto: Ettore Forti – Peisaj stradal din Roma Antică, pictură din secolul XIX.

CITEȘTE ȘI:

Echipamentele folosite de soldații romani

Romulus, primul rege al Romei

 

 

Related posts

Leave a Comment