Cu ajutorul amuletelor împotriva deochiului și blestemelor și a tabletelor împotriva rivalilor, romanii au dezvoltat magia ca să țină nenorocirea la distanță. Deși autoritățile au tolerat astfel de practici, orice faptă asemănătoare cu magia neagră putea fi pedepsită cu moartea.
Cultura romană a preferat întotdeauna clădirile mari iar religia nu a făcut excepție. Templele mari de marmură dedicate zeilor din Olimp și statuile superbe ale tuturor zeilor au fost venerate de public, dar aceste zeități nu erau suficiente pentru romanii obișnuiți care se confruntau zilnic cu diverse probleme.
Bolile, infertilitatea, vecinii răi, furturile mărunte și chiar pariurile sportive au necesitat un mic ajutor mai personal. În situații ca acestea, unii romani au apelat la magie.
Ritualurile magice au fost deseori practicate în privat, fapt care a îngreunat dovezile arheologice secole mai târziu. Nu au fist persoane identificate în mod concludent ca vrăjitori, dar cu toate acestea, datorită conservării siteurilor ca Pompeii, instrumentele folosite de aceștia au fost conservate sub cenușă vulcanică.
În anul 2019 a fost descoperită la Pompeii o cutie de amulete, cunoscută acum sub numele de Tezaurul Vrăjitorilor. Cutia conținea zeci de figurine în miniatură, inclusiv un craniu, zei și amulete asociate cu norocul.
Gospodăriile din Roma antică aveau proprii lor zei numiți Lares Familiares. Lares erau zeități minore atribuite anumitor zone ale romanilor, cum ar fi casele sau cartierele. Familiile făce ofrande zilnice acestor zeități la un altar, de obicei situat in grădină. În Pompeii, unele dintre aceste altare au fost găsite cu darurile perfect conservate.
Închinarea la aceste zeități era adesea făcută cu ușile închise, în intimitate. Unii membrii ai elitei romane au considerat acest lucru nelegiuit. În primul secol î.e.n. în tratatul Despre natura zeilor, Cicero contrastează religia, „închinarea cuvioasă la zei”, cu superstiția, care avea mai mult rugăciuni personale pentru prosperitatea gospodăriei.
Deochiul a fost considerată printre cele mai periculoase forme de magie
Cuvântul Superstitio derivă din cuvântul latin “a supraviețui”, iar Cicero îl folosește ca să sublinieze că rugăciunile casnice erau făcute astfel încât „copiii lor să supraviețuiască.”
De-a lungul istoriei Romei a existat tensiune între religia formală și diverse practici bazate pe superstiție. Ambele aveau același scop, să comunice cu forțele din alte lumi. Rugăciunile și onorarea zeilor din Olimp au fost privite ca niște acte cu priză la public, sprijinind zeitățile care protejau Roma.
Magia a fost însă privită cu suspiciune pentru că scopurile ei erau personale. Practicanții au căutat să folosească supranaturalul pentru schimbarea cursului natural al evenimentelor doar ca să-și îmbunătățească situația în viață, o motivație văzută ca egoistă și manipulatoare.
De-a lungul istoriei Romei au fost impuse diverse măsuri pentru reducerea și controlul practicilor magice. Legile celor douăsprezece tabele și primul Sistem juridic roman au fost întocmite în secolul al V-lea î.e.n. Acestea au inclus prevederi împotriva vrăjitoriei, în special împotriva „unei persoane care a cântat o vrajă rea” și „celui care a vrăjit culturile agricole” ca să le fure.
Una dintre cele mai de temute practici a fost deochiul. Pe vremea aceea era popularizată ideea că unii oameni ar putea să le facă rău altora doar cu privirea. În Istoria Naturală, Plinius cel Bătrân a inclus relatări fantastice despre indivizi care au folosit deochiul nu numai ca să îmbolnăvească oamenii dar și ca să-i ucidă.
Plinius a mai scris: “A sta la o femeie însărcinată sau la o persoană căreia i se administrează vreun remediu, cu degetele unei mâini introduse între degetele celuilalt, acţionează ca o vrajă magică… Dacă degetele sunt astfel unite, strângând unul sau ambii genunchi sau dacă se pune mai întâi piciorul peste genunchiul celălalt și apoi schimbate, prevestirea are o semnificație și mai rea.”
Romanii foloseau amulete pentru protecția diverselor blesteme și alte forme de magie
Protecția împotriva deochiului a luat adesea formă și în simboluri. Au fost descoperite diverse mozaicuri și reliefuri care înfățișau ochiul atacat de zei sau diverse creaturi. Romanii foloseau diverse amulete pentru protecția împotriva invidiei, în special amuletele falice erau cunoscute pentru protecția lor.
Oamenii credeau că cei mai vulnerabili împotriva vrăjilor erau copiii, de aceea erau văzuți de multe ori cu amulete de protecție la gât. Când un copil roman împlinea 9 zile, părinții înstăriți îi puneau la gât un pandativ rotund din aur, ca să îl protejeze împotriva deochiului. La 16 ani, adică vârsta majoratului, tânărul își scotea pandativul de la gât și îl ofera pe altar zeilor casnici sau lui Hercules pe altarul de acasă.
Legiuitorii romani s-au temut de mai multe forme de magie neagră. Credeau că blestemele și vrăjile puteau fi folosite ca să provoace răul adversarilor, indiferent dacă avea legătura cu o chestiune juridică, eveniment sportiv, sau probleme romantice.
Ce erau tabletele pentru blestem
Cea mai bună dovadă că vrăjitoria era o practică de zi cu zi în Roma Antică este păstrată în tăblițe de blestem, cunoscute sub numele de tabellae defixionum. Găsite în toate provinciile Imperiului Roman, aceste tablete sunt foi de metal dreptunghiulare, adesea din plumb, cu text inscripționat în greacă sau latină.
Vrăjile scrise pe ele erau menite să provoace vătămări țintelor lor. După ce erau gravate, tăbliţele erau apoi legate, sau străpunse cu un cui, pentru a completa vrăjile. Tăblițele trebuiau ascunse apoi departe pentru ca vrăjile să rămână intacte și să funcționeze magia lor.
Oamenii le-au îngropat, sau aruncat în puțuri, sau le-au plasat în locuri sigure unde nu puteau fi găsite. Arheologii au descoperit multe tablete în fântâni, albiile râurilor și în mare. Tabletele pentru blesteme sunt, de asemenea, frecvente în morminte, în special apersoanelor care au murit prematur sau violent. Alte zeci de tablete asemănătoare au fost găsite și în amfiteatre, unde mulți gladiatori și-au găsit moartea.
Foto: JW Waterhouse – Vrăjitoarea (1913).
CITEȘTE ȘI:
Messalina, împărăteasa romană care a fost ștearsă din arhive
[…] Cât de superstițioși au fost romanii […]