Comunismul, oamenii și lesa

De Cornel Jurju, istoric, președintele Clubului Monarhiștilor Clujeni Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial (după 23 august 1944) Uniunea Sovietică a ocupat militar România. În următorii doi ani, Iosif Stalin (dictatorul Rusiei) s-a folosit de serviciile secrete și de forța militară uriașă pe care o avea în țara noastră și a impus totalitarismul comunist. Disprețuind voința poporului roman, oamenii lui Stalin au falsificat alegerile din 1946, au desființat partidele democrate (politicienii mai importanți fiind arestați), iar în decembrie 1947 tânărul și patriotul Rege Mihai a fost alungat din…

Read More

Pagina de istorie: A fost Paul Goma disident sau opozant al comunismului?

În 2 octombrie 1935, în județul Orhei din Regatul României, se năștea scriitorul Paul Goma. A fost unul dintre cei mai cunoscuți oponenți ai comunismului și și-a sfârșit viața în exil, scrie Rfi în Pagina de istorie. Părinții lui Paul Goma erau învățători români din Basarabia. După ce Basarabia a fost ocupată de ruși, în 1940, familia Goma s-a refugiat în România. Atitudinea anticomunistă a membrilor întregii familii lui Paul Goma era cunoscută. De aceea, în anul 1952, pe când Paul Goma era elev al Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu,…

Read More

Via Cluj TV: Cinci imagini care arată că Basarabia încă nu s-a trezit din coșmarul comunist

Pentru mulți dintre europeni, comunismul a rămas doar o amintire de coșmar. Însă comunismul este încă viu în Basarabia. Acest lucru este demonstrat de faptul că trupele separatiștilor transnistrieni se află în Tighina lui Ștefan cel Mare și de faptul că Republica Modova are un președinte care pare decupat din comedia Borat. Însă, mai presus de toate, comunismul supraviețuiește și prin monumentele sale, care împânzesc satele și orașele basarabene și care ar putea figura fără probleme într-un muzeu suprarealist al ororilor. Via Cluj TV pentru dvs. cinci imagini care arată…

Read More

Nevoia de Memorie

de Cornel Jurju Cred că trăim într-o epocă lovită de teroarea uitării. Vrem sau suntem îndrumaţi să vrem a nu şti nimic despre noi. Trecutul ţării, al satului, al oraşului, al familiei intră în sfera interesului facultativ sau poate a ridicolului. Suntem bolnavi de a fi cool, de a fi turmă. Vrem să ne ştim parte din acelaşi cor al chipurilor de piatră, eventual studiate şi machiate, care cântă acelaşi refren alienant, sordid: trecutul nu contează. Dacă alţii din trecut n-au putut, doar pentru că n-au fost moderni, noi ne…

Read More