În timpul Primului Război Mondial, majorității femeilor li s-a interzis să voteze sau să servească în roluri militare de luptă. Multe femei au văzut războiul ca pe o oportunitate nu numai de a-și servi țara, ci de a câștiga mai multe drepturi și independență. Cu milioane de bărbați departe de casă, femeile ocupau posturi în producție și agricultură. Alte femei au oferit sprijin în prima linie ca asistente, medici, șoferi de ambulanță, traducători și, în cazuri rare, chiar pe câmpul de luptă.
În Primul Război Mondial, era automobilelor era la început, iar ambulanțele motorizate au devenit cheia tratamentului medical pe câmpul de luptă. Multe femei care știau să conducă s-au oferit voluntare să plece în străinătate pentru a servi ca șoferi de ambulanță, camion sau mecanici.
Au livrat materiale medicale, au transportat pacienți la spitale și au condus prin focul de artilerie pentru recuperarea răniților.
Femeile au fost distribuite ca șoferi, centraliste și soldați pe front
Unitatea feminină de operatoare de telefonie Signal Corps a fost înființată la cererea generalului J. Pershing. Signal Corps avea rolul să îmbunătățească comunicațiile pe frontul de vest între forțele aliate. Unitatea a recrutat femei care erau bilingve în franceză și în engleză pentru servirea centralelor de pe frontul de vest.
Femeile au primit pregătire fizică, au respectat un protocol militar strict, au purtat discuri de identitate și au lucrat foarte aproape de linia frontului. Aceste recrute au devenit cunoscute pentru curajul și concentrarea lor sub presiune.
Cu toate acestea, la întoarcerea lor în Statele Unite după sfârșitul războiului, nu au primit statut de veteran sau beneficii. Abia în 1977, când președintele Jimmy Carter a semnat o legislație, puținele centraliste de telefonie supraviețuitoare au primit recunoașterea statutului lor de veteran.
Deși au trecut ani înainte ca multe alte țări să permită femeilor să se înroleze, în Rusia, Bulgaria, România și Serbia femeile au servit în trupele de luptă. Singurul beligerant care a desfășurat trupe de luptă feminine în număr substanțial a fost guvernul provizoriu rus, în 1917.
Puținele sale „batalioane de femei” au luptat bine, dar nu au reușit să ofere valoarea propagandistică așteptată de la ele și au fost desființate înainte de sfârșitul anului. În războiul civil rus de mai târziu, bolșevicii aveau să înființeze și infanterie de femei.
Cunoscută pentru vitejia ei, Ecaterina Teodoroiu a primit două Medalii Virtutea Militară și a fost numită sublocotenent, devenind prima femeie ofițer din armata română. După ce a fost ucisă în luptă în 1917, a devenit erou național și a avut funeraliile cu onoruri în 1921.
Altele au fost medici, asistente și șoferi de ambulanță
Crucea Roșie, Armata Salvării, precum și multe alte organizații, au depins de mii de femei voluntare. Crucea Roșie Americană a asigurat funcționarea spitalelor pentru îngrijirea victimelor de război cu personal de asistente, dintre care sute au murit în serviciu în timpul războiului.
Mii de femei au servit, de asemenea, în Corpul de asistente al armatei SUA și în Corpul de asistente al Marinei. În timp ce Forțele Expediționare Americane încă se pregăteau să plece peste ocean, asistentele Armatei SUA au fost trimise înainte și repartizate în Forța Expediționară Britanică. Până în iunie 1918, erau peste 3.000 de asistente americane în cele 750 de spitale britanice din Franța.
În timp ce asistentele medicale au fost acceptate pe Front, femeile medic s-au confruntat cu obstacole ca să-și pună în aplicare abilitățile câștigate cu greu. Când aceste femei au fost respinse din serviciul Corpului Medical al Armatei S.U.A., multe au căutat alte oportunități pentru servirea efortului de război. Ele s-au angajat ca chirurgi civili cu contract, la Crucea Roșie sau alte organizații de ajutor umanitar și chiar în armata franceză.
Asociația Medicală Națională a Femeilor a strâns bani pentru a-și trimite propriii medici în străinătate să lucreze în spitalele conduse de Crucea Roșie Americană. Până la sfârșitul războiului, aproape 80 de femei doctori din această organizație lucrau în regiunile devastate ale Europei, unde îngrijeau civili și soldați și tratau boli precum gripa și febra tifoidă.
Viața a fost la fel de activă și pe frontul de acasă
Națiunile aflate în război și-au mobilizat întreaga populație. Partea care putea produce mai multe arme și furniza mai multe trupe era cea care avea cele mai mari șanse să învingă în cele din urmă. Femeile au preluat noi roluri în forța de muncă, în special în producția de război și agricultură.
În 1914, producătorul german de armament, Krupp, nu a angajat aproape nicio femeie. Până în 1917, femeile reprezentau aproape 30% din cei 175.000 de muncitori ai săi. Mai târziu, un total național de aproape 1,4 milioane de femei germane erau angajate în forța de muncă pentru război.
Marea Britanie și-a intensificat și ea producția de arme prin extinderea angajării femeilor. În iulie 1914, 3,3 milioane de femei făceau parte din forțele de muncă și luau salariu în Marea Britanie. Până în iulie 1917, numărul angajatelor a crescut la 4,7 milioane.
Femeile britanice au servit în uniformă și în Marina Regală și în Forțele Aeriene Regale. De fapt, ultimul veteran cunoscut supraviețuitor al Primului Război Mondial a fost Florence Green de la RAF, care a murit în 2012.
Marea Britanie și SUA au apelat din plin la ajutorul femeilor
Pe măsură ce femeile și-au luat slujbe tradiționale pentru bărbați în Statele Unite, femeile afro-americane au reușit să facă prima lor schimbare majoră de la angajarea casnică la munca în birouri și fabrici. Cercetări recente arată, de asemenea, că un număr limitat de femei afro-americane au servit în străinătate ca voluntari la YMCA(Asociația Creștină a Tinerilor).
„Femeile au lucrat la verificarea muniției, ca centraliste de telefonie, gestionari. Au intrat în orice fel de fabrică dedicată producției de materiale de război, de la cele mai periculoase posturi din fabricile de muniție până la cusutul delicat din fabricile de avioane.” Alice Dunbar Nelson, poetă americană și activistă pentru drepturile civile, despre eforturile femeilor afro-americane în timpul războiului, 1918.
Chiar și femeile în roluri mai tradiționale au contribuit la efortul războiului. Fiecărei gospodine din S.U.A. i s-a cerut să semneze un card de gaj prin care „va îndeplini instrucțiunile și sfaturile Administratorului de alimente în conduita gospodăriei sale, în măsura în care circumstanțele ei o permit”.
Aceasta a însemnat conservarea alimentelor pentru utilizarea ulterioară, cultivarea legumelor în curtea din spate și limitarea consumului de carne, grău și grăsimi. Mai presus de toate, statul dorea ca femeile să întărească și moralul familiilor lor acasă și al celor dragi de peste ocean.
CITEȘTE ȘI:
[…] Rolul femeilor în primul război mondial […]