Ida Tarbell a fost o jurnalistă de investigație, una din cei mai importanți ai erei progresiste. Ea este cel mai bine cunoscută pentru Istoria Companiei Standard Oil (1904), care a dezvăluit monopolul lui John D. Rockefeller. Munca ei a contribuit la destrămarea Standard Oil și a influențat legislația antitrust, inclusiv Legea Clayton și crearea Comisiei Federale a Comerțului.
Ida Tarbell s-a născut în comitatul Erie, Pennsylvania, în 1857. Tatăl ei, Franklin Tarbell, a devenit petrolist, ca mulți alții la acea vreme, iar expunerea ei timpurie la industria petrolului i-a modelat munca de investigație ulterioară. Averea familiei a fluctuat odată cu boom-ul petrolului din Pennsylvania, iar tatăl ei a fost profund afectat de practicile monopoliste ale companiei Standard Oil.
Tarbell a excelat din punct de vedere academic și a absolvit liceul în fruntea clasei. A urmat apoi Colegiul Allegheny în 1876, unde a fost singura femeie din clasa ei, studiind biologia cu o pasiune pentru cercetarea științifică. Ea a fost activă în diverse organizații din campus, contribuind la societățile literare. Tarbell a absolvit în 1880 și și-a luat masterul în 1883, iar mai târziu a servit în consiliul de administrație al colegiului timp de peste 30 de ani.
Ida Tarbell și-a început cariera ca profesoară în Ohio, dar a găsit volumul de muncă foarte obositor și salariul insuficient, ceea ce a determinat-o să se întoarcă acasă. S-a alăturat apoi publicației „The Chautauquan”, unde a avansat la funcția de editor-șef și și-a perfecționat stilul de scriere investigativă.
Tarbell a scris articole influente despre femeile inventatoare și jurnaliste, contestând adesea stereotipurile. După o dispută cu editorul Theodore Flood, ea a ales independența, inspirată de personalități istorice feminine și de credința tatălui ei în munca independentă.
Tarbell a lucrat la publicația lui Samuel McClure, unde a făcut diverse investigații jurnalistice
Impresionat de scrisul lui Tarbell, editorul Samuel McClure a căutat-o pentru revista McClure’s. El a călătorit la Paris în 1892 pentru a-i oferi un post de redactor, dar ea a refuzat inițial, ca să să se concentreze asupra biografiei sale despre Madame Roland.
În schimb, ea a lucrat independent pentru McClure’s, scriind despre femeile intelectuale și intervievând personalități precum Louis Pasteur. Mai târziu a devenit reprezentanta revistei la Paris și, după ce și-a completat biografia, s-a alăturat personalului McClure în SUA, cu un salariu de 3.000 de dolari.
La începutul anilor 1900, McClure și-a propus să expună problemele societății, iar Tarbell a ales Standard Oil ca țintă, bazându-se pe experiența ei de primă mână în câmpurile petroliere din Pennsylvania.
În ciuda avertismentelor din partea tatălui ei cu privire la influența lui Rockefeller, ea a condus o investigație exhaustivă, descoperind manipularea și tacticile monopoliste. Descoperirile ei, compilate într-o expunere revoluționară, au ajutat la dezmembrarea companiei Standard Oil. O descoperire cheie a fost o copie rară a „Ridicarea și decăderea companiei South Improvement”, pe care Standard Oil a încercat să o ștergă.
Un angajat al companiei Standard Oil i-a dezvăluit lui Tarbell documente confidențiale
Un alt moment cheie în investigația Standard Oil a lui Tarbell a venit atunci când un băiat de la biroul companiei a dezvăluit documentele care dovedeau practicile ilegale în desfășurare. Ancheta ei episodică, desfășurată între anii 1902 și 1904 în publicația McClure, a ajutat la definirea jurnalismului de investigație și reformator.
Publicația ei, Istoria companiei Standard Oil (1904) a devenit un bestseller, influențând legislația antitrust și dizolvarea companiei Standard Oil. Deși președintele Roosevelt a etichetat-o drept „o scormonitoare”, Tarbell a respins termenul, insistând că munca ei vizează o raportare echilibrată, bazată pe fapte.
În cariera ei ulterioară, Tarbell a continuat să scrie, să țină prelegeri și să se implice în asistența socială. Ea a participat la conferințele prezidențiale sub conducerea lui Wilson și Harding, pledând pentru protecția muncii. A publicat un roman, Creșterea mareelor (1919) și biografii ale lui Elbert H. Gary, Mussolini și Owen D. Young.
Tarbell a contribuit, de asemenea, la „O istorie a vieții americane” a lui Arthur Schlesinger Sr. Ea a condus clubul artistic „Condeiul și pensula” timp de 30 de ani și a rămas activă în cercurile intelectuale.
Foto: Ida M. Tarbell în 1905.
CITEȘTE ȘI:
Un secol de progres a fost expoziția mondială ținută la Chicago în 1933
