La 1 Decembrie 1918, românii ardeleni, strânși la Alba Iulia, au decis formarea unor adevărate organisme de stat. Ei au desemnat un Mare Sfat Național care avea rolul unui Parlament regional.
De asemenea, a fost desemnat și echivalentul unui guvern, numit Consiliul Dirigent. Acesta a gestionat administrația Transilvaniei sub conducerea președintelui său, Iuliu Maniu.
Desemnarea lui Iuliu Maniu în fruntea noului organism avea și semnificația unei predări de ștafetă. Dacă la 1 Decembrie 1918, Mare Adunare Națională a fost condusă de bătrânul președinte al Partidului Național Român, George Pop de Băsești, Consiliul Dirigent era condus de Iuliu Maniu, cel care avea să devină și succesorul lui George Pop de Băsești la conducerea partidului.
Consiliul Dirigent al Transilvaniei era format din 15 membri care gestionau 12 departamente numite resorturi. Această denumire a fost aleasă intenționat pentru a nu crea confuzie cu ministerele din Guvernul Regal de la București.
Consiliul Dirigent avea un președinte, Iuliu Maniu, și patru vicepreședinți: Alexandru Vaida Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Aurel Vlad și Vasile Goldiș. Din punct de vedere politic predominau membrii Partidului Național Român, însă erau și membri care reprezentau Partidul Social Democrat, precum Iosif Jumanca sau Ion Flueraș.
Află până când a funcționat Consiliul Dirigent din Pagina de istorie a RFI.
[…] Maniu, președinte al Partidului Național Român din Transilvania, lider al Consiliului Dirigent, apoi președinte al PNȚ în Regatul României, după Marea Unire, și de mai multe ori […]