În România, dezbaterea privind uciderea unui număr de urşi pentru ţinerea sub control a numărului acestora este încă aprinsă, iar Guvernul nu a lămurit încă lucrurile. Pe 3 august, ministrul Mediului, vicepremierul Graţiela Gavrilescu, declara că Ordinul privind intervenţiile pentru carnivorele mari, respectiv urşi şi lupi, care ar permite ”intervenţii de urgenţă” asupra a 350 de urşi anual, va fi semnat pe 8 august 2017. Ministrul, care nu a mai făcut ulterior precizări pe acest subiect, insista atunci că nu este vorba despre uciderea a 350 de urşi în fiecare an (140 de urşi pentru ultimele cinci luni ale anului), ci despre operaţiuni complexe de relocare a urşilor, operaţiuni ce se pot finaliza cu ”intervenţii la urgenţă, în cazul în care ursul atacă direct omul”.
“Pe 8 august vom semna Ordinul de ministru privind intervenţiile de urgenţă pentru carnivorele mari, respectiv urşi şi lupi. Înseamnă că nu se dă cotă de vânătoare — repet, nu se va da cotă de vânătoare — ci numai cotă de intervenţie. Există cota de intervenţie la urgenţă, în cazul în care ursul atacă direct omul şi se întâmplă ceva, sau cota de relocare, în care ursul atacă gospodăria omului de mai multe ori, dar nu atacă direct omul”, a explicat ministrul Mediului.
“Cota de intervenţie era de 350 împărţit la doi, raportat la luna august, o să fie în jur de 140 de urşi. În acelaşi timp, cota rămâne la minister şi se face o întreagă procedură, respectiv Agenţia de Mediu, Garda de Mediu, UAT-ul, care se întâlnesc, fac o hârtie către Direcţia de Biodiversitate a ministerului, pe ea pune avizul Garda Naţională de Mediu şi spune cota de intervenţie pentru localitatea respectivă. Această intervenţie nu se face întâmplător, numai cu specialiştii tehnici, nu cu vânătorii, pentru că nu este cotă de vânătoare. Intră în vigoare în 2017 şi este cota de intervenţie pentru un an”, a subliniat viceprim-ministrul.
De partea lor, ONG-urile de mediu acuză Ministerul că prin această măsură vrea să dea liber la vânarea unor animale protejate de lege.
”Este o chestiune complexă, iar întrebări asemănătoare sunt puse şi în alte state membre ale UE în legătură cu înmulţirea altor carnivore mari, precum lupul. Legislaţia e clară, ursul este o specie protejată în România, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ca populaţia (n.r. de urşi) să crească necontrolat, să devină un pericol pentru oameni. Există flexibilitate în Directiva Europeană care le permite autorităţile naţionale să ia măsuri. Iar măsurile ce pot fi luate sunt în primul rând măsurile de prevenire, de protejare a turmelor de oi spre exemplu, a stupilor de albine. Sigur, pot exista şi ”urşi problemă” care vin să caute mâncare în sate sau oraşe, cum s-a şi întâmplat. Şi în aceste cazuri există măsuri care se pot lua. Spre exemplu, mutarea gunoiului din locul unde vin urşii sau eliminarea altor surse de mâncare. În ultimă instanţă, când aceste măsuri nu sunt suficiente, având în vedere că (n.r. în România) ursul este într-o stare de conservare bună, Directiva Europeană permite uciderea animalelor. Aşadar, în anumite condiţii e posibil să fie omorâte un anumit număr de animale. Acest lucru trebuie decis de autorităţile naţionale, care trebuie să gasească justificarea pentru o astfel de măsură, precum siguranţa oamenilor, protejarea recoltelor sau a animalelor. Această măsură (n.r. uciderea animalelor) trebuie, însă, să fie ultima variantă, mai întâi trebuie apelat la prevenţie. De asemenea, este important ca oamenii care suferă pierderi să fie compensaţi. Există suport financiar la nivel european. Fondul European de Dezvoltare este un instrument foarte folositor”, a declarat Nicola Notaro.
Citiţi mai mult AICI
