Problema managementului deşeurilor a marcat viaţa Clujului şi în perioada interbelică. Din păcate, potrivit unui material publicat de ziarul „Patria”, în 1933, gospodarii acestui oraş nu au reuşit să găsească o rezolvare definitivă pentru această pată de pe obrazul esteticii edilitare.

 

„Se ştie că acum câţiva ani s-a deschis dincolo de Arena Sportivă un nou parc, parcul <>, azi parcul <>. Ideea a fost cât se poate de bună, căci acea porţiune de teren cu arbori seculari dintre cele două braţe ale Someşului, era cel mai potrivit loc pentru a fi transformat în grădină publică. Un oraş ca Clujul merita într-adevăr să aibă un parc mai întins.

 

Între cele două parcuri

 Trebuie să constatăm însă cu durere că această operă edilitară a fost săvârşită numai pe jumătate. Edilii clujeni nu s-au gândit la necesitatea imperioasă de a muta cu prilejul deschiderii noului parc, depozitul de gunoaie al oraşului ce se întinde pe un teren mai mare decât oricare din cele două grădini publice. Astfel, cetăţeanul care în plimbările sale de recreare vrea să treacă din vechea grădină în cea nouă, este nevoit să o facă cu stomacul gol, căci altfel capătă <> trecând peste terenurile virane cari despart cele două grădini. Pe aceste terenuri virane, sunt depozitate în grămezi imense, toate gunoaiele ce se adună pe tot cuprinsul oraşului. Aceste grămezi de gunoaie răspândesc de îndată ce se iveşte primăvara, şi până toamne târziu, o putoare pestilenţială peste două cartiere ale oraşului, vechiul cartier dintre <> şi noul cartier dintre Someş şi strada Grigorescu. Pe aceste maidane cu gunoaie îşi dau întâlnire câinii vagabonzi de pe teritoriul oraşului, ameninţând pulpele trecătorilor.

 

Ne miră foarte mult faptul, că nimeni dintre edilii, cărora le este încredinţată grija esteticei oraşului şi cu atât mai mult cei care au datoria de a se îngriji de igiena şi sănătatea publică, nu s-au sesizat de atâţia ani de zile de acest fapt, care constituie o mare ruşine pentru Cluj. Mai mare decât ruşinea, este însă primejdia, ce o constituie murdăriile aglomerate în grămezi, infectând atmosfera mai multor cartiere. În aceste grămezi de gunoaie, întâlneşti aproape zilnic jucându-se grupuri de copii de muncitori cari duc cu ei acasă microbii diferitelor boli.

 

O măsură care nu reclamă sacrificii prea mari

 

Edilii Clujului ar face nespus de mare serviciu, atât esteticei cât şi igienei publice a oraşului, dacă ar lua încă de pe acum măsurile ca terenul dintre cele două parcuri să fie curăţit, înainte de a veni căldurile, de gunoaiele ce se depozitează aici. E o măsură care nu reclamă sacrificii prea mari. În schimb însă oraşul ar câştiga nespus de mult din punctul de vedere al esteticei şi igienei. Dar nu numai gunoaiele dintre cele două braţe ale Someşului trebuie înlăturate, ci şi cele de pe malul drept, adică dinspre strada Donat. Primăria îşi poate găsi uşor, la vreo margine a oraşului, mai puţin frecventată de public, un loc pentru depozitarea gunoaielor, pentru a nu fi nevoită să sacrifice tocmai cele două parcuri acestui scop. E într-adevăr ceva ce nu poate fi întâlnit în nici un al oraş şi edilii noştri, cari au luat atâtea iniţiative bune, sperăm că nu vor trece cu vederea peste acest fapt.

           

Se cuvine să facă ceva, dacă nu pentru interesele esteticei, cel puţin pentru ochii lumii, fiindcă este ştiut, că orice străin care vizitează un oraş, se interesează mai presus de toate de grădinile publice ale acestuia şi de curăţenia ce domneşte în aceste grădini. Ori Clujul, poate fi considerat printre cele mai frecventate de străini, dincoace de Carpaţi. Şi e uşor de închipuit ce părere îşi poate forma despre noi un străin, care este nevoit să-şi ţină batista la nas, trecând din parcul mare în noul parc <>”. [„Patria”, Anul al XV-lea, nr.94, Cluj, 3 mai 1933].