De la imaginea idilică din muzeele etnografice și până la realitatea dură a migrației masive pentru muncă, satul românesc traversează o transformare profundă, adesea trecută cu vederea. În spatele porților închise și a ulițelor pustii se ascund nu doar drame economice, ci și o criză ecologică globală. Cum au ajuns comunitățile rurale să suporte cele mai mari costuri ale dezvoltării moderne? Și ce legătură are istoria muncii sezoniere cu inegalitățile de mediu din era Antropocenului? Am stat de vorbă cu Valer Simion Cosma (40 de ani), istoric, antropolog și director al Bibliotecii Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În ultimii trei ani, el a fost managerul executiv al proiectului EcoJust, o inițiativă finanțată prin PNRR care analizează conflictele de mediu și injustiția socială din România. Într-un dialog deschis, acesta ne explică de ce sacrificiul a devenit o normă morală la sat și de ce tranziția verde riscă să lase în urmă tocmai comunitățile vulnerabile.
Reporter: Domnule Cosma, activitatea dumneavoastră se află la granița dintre istorie, antropologie și ecologie. Cum ați explica pe înțelesul tuturor ceea ce studiați în prezent?
Valer Simion Cosma: Pe scurt, studiez felul în care lumea rurală s-a transformat în ultimele două secole și cum aceste schimbări sunt legate de crizele de mediu pe care le trăim astăzi. Mă interesează în special istoria capitalismului agrar, mobilitatea rurală – de la migrație și munca sezonieră până la naveta cotidiană – și strategiile prin care familiile de la sat au reușit să supraviețuiască de la o generație la alta. Încerc să înțeleg cum au ajuns țăranii să trăiască și să muncească în felul în care o fac astăzi și ce legătură are această istorie cu schimbările climatice, degradarea mediului și inegalitățile sociale.
Reporter: Introduceți în cercetările dumneavoastră un concept fascinant: „economia morală a sacrificiului”. La ce se referă mai exact?
Valer Simion Cosma: Folosesc acest concept pentru a explica cum migrația pentru muncă și proletarizarea au devenit nu doar strategii economice, ci norme morale într-o comunitate montană din Carpați. Ipoteza mea este că sacrificiul – plecarea de acasă, munca grea, separarea familiilor sau renunțarea la agricultura de subzistență – nu este văzut doar ca o constrângere financiară. El este legitimat și transmis între generații ca o condiție firească a unei vieți „bune” și responsabile. Această mentalitate are rădăcini istorice adânci, începând din perioada habsburgică și continuând în socialism și după 1989.
Proiectul EcoJust și inegalitățile de mediu din România
Reporter: Ați coordonat recent, alături de cercetătoarea Irina Velicu, proiectul EcoJust. Care a fost problema reală de la care ați pornit?
Valer Simion Cosma: Am pornit de la o realitate evidentă: deși conflictele de mediu, poluarea și distribuția inegală a costurilor dezvoltării afectează numeroase comunități din România, aceste fenomene au fost foarte puțin cercetate din perspectiva justiției de mediu. Ne-am propus să înțelegem cine suportă, de fapt, costurile sociale și ecologice ale dezvoltării economice, de ce anumite comunități sunt expuse disproporționat la poluare și ce mecanisme permit perpetuarea acestor inegalități.
„Cercetarea are valoare atunci când reușește să conecteze analiza academică cu problemele reale ale societății și să contribuie la formularea unor soluții relevante.”
Reporter: Care este cel mai important sau surprinzător rezultat pe care l-ați obținut în acest proiect?
Valer Simion Cosma: Faptul că am demonstrat că problemele contemporane ale lumii rurale – de la depopulare până la conflictele de mediu – nu sunt fenomene recente sau inevitabile, ci rezultatul unor procese politice și economice de lungă durată. De asemenea, ne bucură mult că am reușit să conectăm experiențele unor comunități locale din România cu dezbaterile științifice internaționale. Românii au multe de spus în înțelegerea provocărilor globale actuale.
Reporter: Nu totul a mers strună. Cu ce provocări logistice v-ați confruntat pe parcurs?
Valer Simion Cosma: Proiectul se află în etapa finală, de diseminare a rezultatelor. Din păcate, cea mai mare provocare din ultimul an a fost reprezentată de blocajele financiare și întârzierile în decontarea fondurilor. Acest lucru a dat peste cap calendarul inițial și a generat un stres considerabil pentru echipă. Din fericire, prin efortul tuturor, am recuperat întârzierile și finalizăm proiectul cu succes.
Impactul în societate și „capcanele” trendurilor academice
Reporter: Cum se traduc aceste cercetări în beneficii directe pentru cetățeanul de rând? Se schimbă calitatea vieții prin științe sociale?
Valer Simion Cosma: Științele sociale produc un impact indirect, oferind cunoștințe care pot fundamenta politici publice mai bune și mai echitabile. Un proiect de cercetare nu schimbă singur, peste noapte, indicatorii calității vieții, dar influențează modul în care înțelegem problemele și cum concepem soluțiile pe termen lung. Rezultatele noastre oferă perspective utile pentru administrația publică și ONG-uri , mai ales în contextul tranziției verzi, unde trebuie să găsim soluții eficiente ecologic, dar și juste social.
Reporter: Există un trend global de a discuta despre ecologie și sustenabilitate. Cum se vede acest lucru din interiorul comunității științifice?
Valer Simion Cosma: Există o deschidere tot mai mare către interdisciplinaritate (istorie, antropologie, geografie, ecologie). Schimbările climatice nu mai sunt privite doar ca fenomene naturale, ci ca procese sociale și istorice. Totuși, există și riscul ca unele concepte să devină rapid „la modă”, fără o suficientă ancorare în realitate. Provocarea este să păstrăm echilibrul între teoriile inovatoare și munca grea de pe teren sau din arhive, fără de care explicațiile rămân incomplete.
Sfat pentru tinerii cercetători: „Alegeți întrebări care contează, nu teme la modă”
Reporter: Ce urmează pentru dumneavoastră din punct de vedere profesional?
Valer Simion Cosma: Îmi propun să aprofundez relația dintre capitalismul agrar și criza ecologică din perspectiva Antropocenului și să continui dezvoltarea cercetării asupra justiției de mediu în România și în Europa Centrală și de Est, prin noi colaborări internaționale.
Reporter: Ce sfat esențial aveți pentru un tânăr aflat la început de drum în mediul academic?
Valer Simion Cosma: Să își aleagă întrebări de cercetare care contează cu adevărat pentru el, nu doar teme la modă. Cercetarea este un maraton, nu un sprint; motivația vine din convingerea că încerci să înțelegi o problemă importantă, nu din dorința de a mai bifa un articol publicat.
De asemenea, le-as spune să fie perseverenți. Mediul academic presupune multe eșecuri, respingeri și rescrieri, dar tocmai această încăpățânare face diferența între un proiect abandonat și o contribuție care poate schimba felul în care înțelegem lumea.
Prezentul articol / material a fost publicat cu finanțare din programul„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!”, în cadrul proiectului „Centrul de orientare în cariera de cercetător – Regiunea Centru” – COCerc, PNRR-III-C9-2022 – I10 / 7 /16.11.2023. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
