Numeroasele și influentele scrieri ale lui Vasile cel Mare au provenit din preocupările sale practice de călugăr, pastor și conducător al bisericii. Reguli morale și reguli scurte (pentru mănăstiri) și alte scrieri ascetice expun experiența sa care a început la Annesi și a continuat în supravegherea sa asupra mănăstirilor din Capadocia: acestea urmau să exercite o puternică influență asupra vieții monahale a creștinismului răsăritean.
Vasile (329-379 e.n.) s-a născut într-o familie distinsă din Cezareea, capitala Capadociei, care a fost o provincie din Asia Mică de o importanță deosebită în secolul al IV-lea datorită poziției sale pe drumul militar dintre Constantinopol și Antiohia. Familia sa era creștină încă de pe vremea persecuțiilor creștinilor, care s-a încheiat la începutul secolului al IV-lea.
Unul dintre unchii lui Vasile a fost episcop, la fel și doi dintre frații săi (Grigorie și Petru de Sebaste) mai târziu. Vasile primit însă o educație literară, potrivită să calce pe urmele tatălui său ca avocat și orator. A studiat la Cezareea și Constantinopol și, în cele din urmă, la Atena (351–356), unde a dezvoltat o prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
La întoarcerea acasă, a început o carieră seculară, dar influența evlavioasă a surorii sale Macrina, mai târziu călugăriță și stareță, a confirmat înclinația sa anterioară către viața ascetică. Cu un grup de prieteni, a înființat un așezământ monahal pe moșia familiei la Annesi (Uluköy) în Sudul estul Mării Negre.
În 357, Vasile a făcut un tur amplu al mănăstirilor din Egipt, iar în 360 i-a ajutat pe episcopii capadocieni la un sinod din Constantinopol. La Consiliul de la Ariminum Vasile a fost tulburat de acceptarea generală a crezului Arian în anul precedent, dar mai ales că propriul său episcop, Danius din Cezareea, l-a susținut și el.
Vasile a fost ales episcop al Cezareei
Cu puțin timp înainte de moartea lui Dianius (362), Vasile s-a împăcat cu el și mai târziu a fost hirotonit preot ca să-l ajute pe succesorul lui Dianius, noul convertit, Eusebiu. Abilitățile și prestigiul lui Vasile, precum și antipatia lui Eusebiu față de asceză, au dus la tensiune între ei, iar în cele din urmă Vasile s-a retras la Annesi.
În 365, când biserica a fost amenințată de împăratul arian Valens, Vasile a fost chemat înapoi în Cezareea. Politica sa teologică și ecleziastică a urmărit ulterior să unească împotriva arianismului, foștii semiarieni și susținătorii Niceei sub formula „trei persoane într-o substanță”, păstrând astfel atât unitatea, cât și distincțiile necesare în conceptul teologic al Dumnezeirii. La moartea lui Eusebiu în 370, Vasile a devenit succesorul său, deși câțiva episcopi din provincie s-au opus numirii lui.
Ca episcop al Cezareei, Vasile a fost mitropolit (primat ecleziastic al unei provincii) al Capadociei, iar propria sa eparhie acoperea marile moșii din estul Capadociei, unde a fost ajutat de un anumit număr de episcopi. De asemenea, a fondat instituții caritabile pentru ajutorarea celor săraci, bolnavi precum și a călătorilor.
Când împăratul Valens a trecut prin Cezareea în 371, Vasile a sfidat dramatic cererea lui de supunere. Dar, în 372, Valens a împărțit provincia, iar Vasile a considerat acest lucru un atac personal, deoarece Anthimus din Tyana a devenit astfel mitropolit pentru orașele din vestul Capadociei.
Vasile a contracarat prin instalarea susținătorilor în unele dintre orașele de graniță, Sf. Grigorie de Nazianz la Sasima și propriul său frate Sf. Grigorie la Nyssa. Această tactică a avut succes doar parțial, dar Vasile a scăpat de atacurile pe care Valens le-a lansat asupra episcopilor ortodocși din alte părți.
Vasile a murit la scurt timp după ce Împăratul Valens a pierit în bătălia de la Adrianopol
Între timp, Vasile a încercat să asigure sprijinul general pentru fostul semi-arian Sfântul Meletie, ca episcop al Antiohiei (una dintre cele cinci patriarhii majore ale bisericii primare) împotriva lui Paulinus, liderul minorității niceene, deoarece se temea că niceenii în acel moment cădeau în sabellianism, o erezie care exagera unitatea lui Dumnezeu.
În timpul vieții lui Vasile, însă, acest lucru a fost împiedicat de recunoașterea lui Paulinus de către episcopii Alexandriei și – în ciuda unei serii de negocieri – după anul 375, de către Papa Damasus I.
Sănătatea lui Vasile era precară, poate din cauza rigorilor vieții sale ascetice. El a murit la scurt timp după ce moartea lui Valens în bătălia de la Adrianopol a deschis calea pentru victoria cauzei sale. Viguros, ferm și sigur de propria sa poziție, la vremea lui părea să fi fost mai degrabă admirat decât iubit.
Prin exemplele și învățăturile sale, Vasile a demonstrat o moderație demnă de remarcat în practicile austere care erau anterior caracteristice vieții monahale. El este, de asemenea, creditat cu coordonarea îndatoririlor de muncă și rugăciune pentru a asigura un echilibru adecvat între cele două.
Vasile este amintit ca una dintre cele mai influente figuri în dezvoltarea monahismului creștin. Nu numai că Vasile este recunoscut ca părintele monahismului răsăritean; istoricii recunosc că moștenirea sa se extinde și asupra bisericii occidentale, în mare parte datorită influenței sale asupra Sfântului Benedict.
Sfântul Vasile a avut o influență în numeroase biserici creștine
Savanți în patristică, precum Meredith, susțin că Benedict însuși a recunoscut acest lucru atunci când a scris în epilogul cărții sale “Regula”, că călugării săi, pe lângă Biblie, ar trebui să citească „mărturisiunile Părinților și Conducerea Sfântului Vasile.” Învățăturile lui Vasile despre monahism, așa cum sunt codificate în lucrări precum Micul Asketikon, au fost transmise în vest prin Rufinus la sfârșitul secolului al IV-lea.
Ca urmare a influenței lui Vasile, numeroase ordine religioase din creștinismul răsăritean îi poartă numele. În Biserica Romano-Catolică, Părinții Bazilieni, cunoscuți și sub numele de Congregația Sf. Vasile, un ordin internațional de preoți și studenți care studiază pentru preoție, poartă numele lui.
În tradiția greacă, Vasile aduce cadouri copiilor de 1 ianuarie (Ziua Sfântului Vasile). În ziua de Sfântul Vasile este tradițional să se servească vasilopita, o pâine bogată coaptă cu o monedă înăuntru. Tradiția este atribuită Sfântului Vasile, care pe vremea când era episcop, a vrut să împartă bani săracilor și a pus niște femei să coacă pâine îndulcită, în care a pus pună monede de aur. Astfel familiile sărace au fost plăcut surprinse când au găsit monedele.
Potrivit unor surse, Vasile a murit pe 1 ianuarie, iar Biserica Ortodoxă Răsăriteană îi sărbătorește ziua numelui în prima zi după anul nou.
Foto: Liturghia Sfântului Vasile, pictură pe ulei, Pierre Hubert Subleyras, 1743.
CITEȘTE ȘI:
[…] Vasile din Cezareea Capadociei a rămas printre cei mai importanți arhiepiscopi ai bisericii ordoto… […]