Reprezentaţiile circul scenei politice româneşti par a nu se mai sfârşi. Deşi din punct de vedere dialectic, orice lucru are un început, o perioadă de devoltare şi inevitabil un sfârşit, repertoriul circului piolitic este inepuizabil.Un nou episod îl reprezintă potenţiala criză politică, pe care evenimentele în desfăşurare o vor confirma sau infirma în scurtă vreme.
Protagoniştii episodului sunt ministrul Dan Nica – eroul principal – premierul Emil Boc în plan secund, păpuşarul şef Traian Băsescu şi Viorel Hrebengiuc în calitate de eminenţe cenuşii.
Piesa cuprinde, pâna în prezent, 4 acte.
Scena: România măcinată de o profundă criză economică, pe care evoluează cele două tabere: PDL şi PSD în total dispreţ faţă de cei care le-au conferit legitimitate.
Personajele: PDL, PSD, Preşedintele. Spectatori: cetăţenii României.
Actul întâi: Dan Nica – tabăra PSD – ministrul Administraţiei şi Internelor, lansează presupoziţia potrivit căreia PDL-ul intenţionează a frauda alegerile prezidenţiale prin acţiunea Turismul electoral cu autocarul.
Actul doi: Premierul Emil Boc – tabăra PDL – anunţă că îl va remania pe ministrul Administraţiei şi Internelor Dan Nica, iar PSD are la dispozitie 24 de ore spre a face o noua propunere pentru aceasta functie. În cazul în care PSD nu nominalizează nici o persoană, premierul va recurge la numirea unui ministru interimar.
Actul trei: Păpuşarul şef – Traian Băsescu “neutru”, sau cel dintâi marinar al ţării – îndeamnă spiritile încinse, din ambele tabere, să se răcorească vârându-şi “picioarele în apă rece”. În treacăt fie spus – cu riscul de a comite un sofism – Cârmaciul a făcut recomandarea cu pricina, întrucât apa este elementul în care se simte cel mai bine. (O fi vreo premoniţie?)
Actul patru: Viorel Hrebengiuc – eminenţa cenuşie PSD – constată ca Păpuşarul şef se află sub înrâurirea lui Bachus şi îi recomandă acelaşi “tratament”: apa rece, dar nu pentru picioare, ci pentru cap.
În timp ce piesa se derulează, România se scufundă încet dar sigur.
Ce a mai rămas de prăduit din această ţară? Pamântul. Şi chiar aşa: cum poţi plăti datoria externă, dacă nu ai bani? Singurul răspuns plauzibil ar fi următorul: prin teritorii.
Putem pune capăt acestei situaţii, cu ocazia alegerilor prezidenţiale!
Stimaţi guvernanţi, eu unul
Vă dau cuvântul de onoare,
Că n-o să mă mai păcăliţi,
Când va veni ziua în care,
Un vot, aveţi să îmi cerşiţi!
Voi aştepta, căci am răbdare,
Să văd cum sunteţi umiliţi.
Vă dau cuvântul de onoare,
Că n-o să mă mai păcăliţi.
Când mă voi duce la votere,
Al meu vot, n-o să-l mai primiţi,
Indiferent ce-o să scorniţi,
Căci eu voi fi, atunci, mai tare!
Vă dau cuvântul de onoare!
