Cum a reușit Cristofor Columb să obțină finanțarea de la regele Spaniei pentru prima sa călătorie

Sub controlul Imperiului Mongol asupra Asiei și a Pax Mongolica, europenii s-au bucurau multă vreme de trecerea sigură terestră pe Drumul Mătăsii către India, părți din Asia de Est, inclusiv China și Asia de Sud-Est maritimă, care erau surse de bunuri valoroase. Odată cu căderea Constantinopolului și dominația imperiului Imperiul Otoman în 1453, Drumul Mătăsii a fost închis comercianților creștini.

În 1474, astronomul florentin Paolo dal Pozzo Toscanelli i-a sugerat regelui Afonso al V-lea al Portugaliei că navigarea spre vest peste Atlantic ar fi o modalitate mai rapidă ca să ajungă la Insulele Moluce (insulele Mirodeniilor), China, Japonia și India decât ruta din jurul Africii, dar Afonso i-a respins propunerea. În anii 1480, Columb și fratele său au propus un plan pentru a ajunge în Indiile de Est în timp ce navighează spre vest.

Planurile lui Columb au fost complicate de ocolul propus al Capului Bunei Speranțe de către Bartolomeu Dias în 1488, plan care i-a schimbat traseul inițial și trebuia să ocolească în jurul Africii până în Asia.

În ciuda unei concepții greșite populare care spunea contrariul, aproape toți occidentalii educați din timpul lui Columb știau că Pământul este sferic, un concept care a fost înțeles încă din antichitate. Tehnicile de navigație și orientare, care utilizau poziția Soarelui și a stelelor pe cer, au fost folosite de multă vreme de astronomi și au început să fie implementate de marinari.

Încă din secolul al III-lea î.e.n., Eratostene a calculat corect circumferința Pământului folosindu-se de geometria simplă și a studiat umbrele obiectelor în două locații îndepărtate. În secolul I î.e.n., Posidonius a confirmat rezultatele lui Eratostene și a comparat observațiile stelare din două locații separate.

Columb s-a înșelat în privința distanței

Aceste măsurători erau cunoscute pe scară largă în rândul savanților, dar Columb a utilizat măsurătorile unităților de distanță mai mici, de modă veche, ale lui Ptolemeu și ceea ce l-a determinat pe Columb să subestimeze dimensiunea Pământului cu aproximativ o treime.

Din cartea Imago Mundi (Imaginea Lumii) a lui Pierre d’Ailly (1410), Columb a aflat despre estimarea lui Alfraganus care spunea că un grad de latitudine (egal cu aproximativ un grad de longitudine de-a lungul ecuatorului) se întindea pe 56,67 mile arabe (echivalent cu 66,2 mile marine, 122,6 kilometri sau 76 mile, dar nu și-a dat seama că valorile erau exprimate în mila arabă (aproximativ 1.830 de metri sau 1,14 mile) mai degrabă decât în ​​mila romană mai scurtă (aproximativ 1.480 m) cu care era familiar.

Prin urmare, Columb a estimat dimensiunea Pământului la aproximativ 75% din calculul lui Eratostene, iar distanța spre vest de la Insulele Canare până la Indii la doar 68 de grade, echivalent cu 5.700 km (o eroare de 58%).

Deși Columb s-a înșelat cu privire la numărul de grade al longitudinii care separă Europa de Orientul Îndepărtat și la distanța pe care o reprezenta fiecare grad, el a profitat de vânturile alizee, care s-au dovedid cheia navigației sale cu succes în oceanul Atlantic.

El a plănuit să navigheze mai întâi spre Insulele Canare, înainte să continue spre vest, cu alizeul de nord-est. O parte din întoarcerea în Spania necesita călătoria împotriva vântului, timp în care progresul se face foarte lent. Pentru călătoria de întoarcere, Columb trebuia să urmărească alizeele curbate spre nord-est până la latitudinile mijlocii ale Atlanticului de Nord, unde putea să prindă niște curenți care suflă spre est, spre coasta Europei de Vest.

Trei țări au refuzat să finanțeze călătoria lui Columb

După ce a fost refuzat de Portugalia, Anglia și Franța, Columb a cerut Coroanei Spaniei să îi sponsorizeze călătoria, el a căutat audiență la monarhii Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabela I de Castilia, care au unit mai multe regate din Peninsula Iberică prin căsătoria lor și conduceau împreună.

La 1 mai 1486, Columb și-a prezentat planurile reginei Isabella, care, la rândul ei, le-a înaintat unui comitet. Savanții Spaniei, ca și omologii lor din Portugalia, i-au răspuns că Columb subestimase enorm distanța până în Asia. Ei au declarat că ideea nu este practică și i-au sfătuit pe Monarhii Catolici să refuze propunerea.

Pentru a-l împiedica pe Columb să-și ducă ideile în altă parte și, poate, pentru a menține opțiunile deschise, suveranii i-au dat o indemnizație, în valoare totală de aproximativ 14.000 de maravedi pe an, sau aproximativ salariul anual al unui marinar. În mai 1489, regina i-a mai trimis alți 10.000 de maravedi, iar în același an monarhii i-au furnizat o scrisoare prin care poruncea tuturor orașelor și orașelor aflate sub stăpânirea lor să-i asigure hrană și cazare fără costuri.

Columb l-a trimis între timp pe fratele său Bartolomeu la curtea lui Henric al VII-lea al Angliei ca să-l întrebe dacă coroana engleză ar putea sponsoriza expediția sa, dar a fost capturat de pirați pe drum și a ajuns abia la începutul anului 1491.

Până atunci, Columb s-a retras la mănăstirea La Rábida, unde coroana spaniolă i-a trimis 20.000 de maravedis pentru a-și cumpăra haine noi și instrucțiuni pentru ca să se întoarcă la curtea spaniolă pentru discuții reînnoite.

Ferdinand și Isabella i-au acordat finanțarea călătoriei lui Columb

Columb a așteptat în tabăra regelui Ferdinand până când Ferdinand și Isabella au cucerit Granada, care era ultima fortăreață musulmană din Peninsula Iberică, în ianuarie 1492. Isabella a fost în cele din urmă convinsă de grefierul regelui Luis de Santángel, care a susținut că Columb își va duce ideile în altă parte și s-a oferit să ajute la aranjarea finanțării.

În aprilie 1492, regele Ferdinand și regina Isabella i-au promis lui Columb că, dacă va reuși, va primi rangul de amiral al Oceanului și va fi numit vicerege și guvernator al tuturor noilor pământuri pe care le-ar putea revendica pentru Spania. Avea dreptul să nominalizeze trei persoane, dintre care suveranii să aleagă una, pentru orice funcție din noile meleaguri. El ar avea dreptul la 10% din toate veniturile din noile terenuri.

În 1500, în timpul celei de-a treia călătorii în America, Columb a fost arestat și demis din funcțiile sale. El și fiii săi, Diego și Fernando, au condus apoi o serie lungă de procese împotriva coroanei castiliene, cunoscute sub numele de pleitos colombinos, susținând că Coroana a renunțat ilegal la obligațiile contractuale față de Columb și moștenitorii săi.

Familia Columb a avut un oarecare succes în primul lor litigiu, deoarece o hotărâre din 1511 a confirmat poziția lui Diego de vicerege, dar i-a redus puterile. Diego a reluat litigiile în 1512, care au durat până în 1536, iar alte dispute inițiate de moștenitori au continuat până în 1790.

CITEȘTE ȘI:

Cum a fost cucerit Peru de Francisco Pizarro

Epoca de aur a pirateriei