În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Rusia și-a stabilit o prezență colonială în anumite părți ale Americii de Nord, dar puțini ruși s-au stabilit vreodată în Alaska. Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, confruntat cu o înfrângere catastrofică, Alexandru al II-lea n războiul Crimeei, a început să exploreze posibilitatea de a vinde posesiunile statului Alaska, fiindcă într-un război viitor, ar fi fost greu de apărat de Regatul Unit. În acest scop, William H. Seward, secretarul de stat al SUA la acea vreme, a intrat în negocieri cu diplomatul rus, Eduard de Stoeckl în vederea achiziționării Alaskăi de către Statele Unite, după războiul civil american. Cei doi reprezentanți au convenit asupra unui tratat de vânzare la 30 martie 1867.
America rusă a fost colonizată de promyshlenniki (ruși și indigeni siberieni), negustori și vânători de blană care s-au extins prin Siberia. Au sosit în Alaska în anul 1732, iar în 1799 Compania Ruso-Americană (RAC) a primit drepturile de vânătoare al animalelor.
Nu a fost înființată nicio colonie, dar Biserica Ortodoxă Rusă a trimis misionari pentru convertirea băștinașilor și a construit biserici. Aproximativ 700 de ruși au impus suveranitatea pe un teritoriu de două ori mai mare decât Texasul.
În 1821, țarul Alexandru I a emis un edict prin care declara suveranitatea Rusiei asupra coastei Pacificului din America de Nord, în nordul paralelei 51 de nord. De asemenea, edictul a interzis navelor străine să se apropie la 185 km de granița rusă revendicată.
Imperiul rus a renunțat la Alaska deoarece era un teritoriu greu de apărat împotriva unui război cu Marea Britanie
Secretarul de stat american John Quincy Adams a protestat ferm împotriva edictului, care putea amenința atât comerțul, cât și ambițiile expansioniste ale Statelor Unite. Căutând relații favorabile cu SUA, Alexandru a fost de acord cu Tratatul ruso-american din 1824.
În tratat, Rusia și-a limitat pretențiile la ținuturile aflate la nord de paralela 54°40′ nord și a fost, de asemenea, de acord să deschidă porturile rusești pentru navele americane.
Până în anii 1850, o populație de 300.000 de vidre de mare era aproape dispărută, iar Rusia avea nevoie de bani după ce a fost înfrântă de Franța și Marea Britanie în războiul Crimeei. Goana aurului din California a arătat că, dacă s-ar descoperi aur în Alaska, americanii și canadienii ar copleși prezența rusă.
Cu toate acestea, principalul motiv al vânzării a fost imposibilitatea apărării noului teritoriu în urma unui atac al forțelor britanice. Guvernul rus a discutat propunerea în 1857 și 1858 și s-a oferit să vândă teritoriul Statelor Unite, în speranța că prezența sa în regiune va compensa planurile Marii Britanii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la niciun acord, deoarece riscul unui război civil american era o preocupare mai presantă la Washington.
Rusia a continuat să vadă o oportunitate de a slăbi puterea britanică determinând Columbia Britanică, inclusiv baza Royal Navy de la Esquimalt, să fie înconjurată sau anexată de teritoriul american.
După victoria Uniunii în Războiul Civil din 1865, țarul l-a instruit pe Stoeckl să reînceapă negocierile cu William H. Seward la începutul lunii martie 1867. Președintele Andrew Johnson era ocupat cu negocierile în perioada de Reconstrucție, iar Seward s-a înstrăinat de o parte de republicani, așa că ambii politicieni au crezut că achiziția va ajuta la distragerea atenției de la problemele interne.
Tratatul de cedare al regiunii Alaska a fost semnat în 30 martie 1867
Negocierile s-au încheiat după o noapte întreagă cu semnarea tratatului la ora 04:00 pe 30 martie 1867. Prețul de achiziție a fost stabilit la 7,2 milioane de dolari (echivalentul a 151 de milioane de dolari în 2024).
Numele rusesc pentru Peninsula Alaska a fost Alyaska sau Alyeska, dintr-un cuvânt aleut, alashka sau alaesksu, care înseamnă „pământ mare” sau „continent”. Statele Unite ale Americii au ales numele „Alaska” pentru că se referea la suprafața achiziționată din Rusia.
Seward a spus națiunii că, după estimărilor rusești, Alaska are aproximativ 60.000 de locuitori. Aceasta includea aproximativ 10.500 care se aflau sub conducerea directă a companiei ruse de blănuri: aproximativ 8.000 de indigeni și 2.500 de persoane de origine rusă sau mixtă (rusă și indigenă). Restul de aproximativ 50.000 erau nativi inuiți sau din Alaska care trăiau în afara jurisdicției Rusiei.
Ceremonia de transfer a noului teritoriu american a avut loc la Sitka
Mulți americani credeau în 1867 că procesul de cumpărare a fost corupt, dar W. H. Dall în 1872 a scris că „nu poate exista nicio îndoială că sentimentele majorității cetățenilor Statelor Unite sunt în favoarea noii achiziții”.
Ideea că achiziția a fost nepopulară în rândul americanilor este, scria un savant 120 de ani mai târziu, „unul dintre cele mai puternice mituri istorice din istoria americană. Persistă în ciuda dovezilor concludente care arată contrariul și a eforturilor celor mai buni istorici de a le risipi”.
Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka pe 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au defilat în fața casei guvernatorului; steagul Rusiei a fost coborât și steagul american ridicat în mijlocul focurilor de artilerie. A fost publicată în Finlanda șase ani mai târziu și o descriere a evenimentelor. A fost scrisă de un fierar pe nume Thomas Ahllund, care fusese recrutat să lucreze în Sitka.
Foto: Semnarea tratatului de cedare a regiunii Alaska la 30 martie 1867. De la stânga la dreapta: Robert S. Chew, William H. Seward, William Hunter, domnul Bodisco, Eduard de Stoeckl, Charles Sumner și Frederick W. Seward.
CITEȘTE ȘI:
SUA, Marea Britanie și Rusia în cursa pentru Berlin de la 1945
[…] Cum a fost cumpărată Alaska de la Imperiul Rus […]