“Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase” este proverbul care i se potriveşte perfect Preşedintelui Traian Băsescu.Aseară, 15 octombrie, la emisiunea Naşul, de pe B1 TV, Preşedintele Băsescu atacase un amalgam de subiecte, evidenţiindu-şi şi justificându-şi acţiunile. Nu am urmărit decât un scurt fragment din emisiune, întrucât auzindu-i “năstruşniciile”, am fost silit să apelez la telecomandă.
Consider că fragmentul în cauză este o ofensă adusă marii majorităţi a cetăţenilor de vârsta a doua şi a treia, ai României. Ce spunea marele om de stat? În fragmentul pe care l-am urmărit, făcea referire la reforma statului, evidenţiind eforturile sale şi ale Guvernului înfiripat din visul său, în această direcţie. Eşecurile reformei au fost puse pe seama cetăţenilor care au fost educaţi şi formaţi la şcoala vechiului regim, a căror mentalitate nu poate fi schimbată, făcându-mă să concluzionez că o adevărată reformă a statului nici nu este posibilă, atâta timp cât aceşti oameni sunt încă în viaţă. M-am simţit profund jignit auzindu-l pe “preşedintele tuturor românilor” debitând astfel de “năzbâtii”, ca să mă exprim elegant. Păi, ăsta e Preşedintele meu? Ăsta mă reprezintă pe mine? De la el aştept soluţii miraculoase? De fapt, soluţii nici nu trebuie să aştept, întrucât a declarat el însuşi că nu este în măsură să scoată ţara din criză. Omului ăstuia să-i mai acord votul pentru un mandat de încă 5 ani? Omului ăstuia, care nu-şi vede bârna din ochi, ci doar paiul din ochii altora, să-i acord legitimitate? De ce? Pentru a-i da posibilitatea să-mi hăhăi în faţă: “Puşcă şi cureaua lată / V-am mai păcălit o dată!”? Cum aş putea cataloga un astfel de om? Simplu: un om al contrariilor, un om despre care – în ceea ce priveşte binele naţiunii – pot spune că nu e bun de nimic, iar în ceea ce priveşte interesul său, că e înstare de orice. Nu m-aş mira să-i vină ideea de a da cu insecticid şi a anunţa victoria reformei asupra poporului, cu menţiunea: “Reforma a reuşit! Nimeni nu a scăpat!”.
Imediat, domnia sa a avut grijă să-şi îndulcească spusele, menţionând că şi el a fost membru de partid, însă el a trait dintr-o meserie, păstrându-şi mereu verticalitatea.
Noi, ceilalţi, ce am fost? Am fost slugi prea-plecate ale regimului? Noi suntem cei răspunzători de incapacitatea sa de a “gestiona” o ţară? Noi am plătit datoriile făcute de Ceauşescu, iar acum tot noi plătim datoriile lui Băsescu!
Că elevul Băsescu nu a excelat în anii de şcoală, nu e nici un secret. A declarat-o el însuşi. O cauză posibilă ar fi memoria care nu prea îl ajută. Afirmaţia este certificată de faptul că azi zice una, iar mâine alta în contradicţie cu ceea ce a spus prima dată. Exemplu: respinge un guvern de tehnocraţi, iar a doua zi numeşte un tehnocrat în funcţiea de Prim ministru. Tocmai de aceea, ţin să îi reamintesc Preşedintelui că în Partidul Comunist Român erau primiţi cei mai capabili oameni. Ce Dumnezeu o fi căutat Băsescu în acel partid? Cum s-o fi rătăcit pe acolo?
Prin strădania noastră, a celor din generaţia a doua şi a treia, s-a ridicat o ţară. Prin eforturile lui Băsescu şi a înaintaşilor săi post-decembrişti, s-a distrus o ţară, riscând să dispară de pe scena istoriei.
Ştiu că nimeni nu ne va cere scuze pentru jignirile aduse. De altfel, nici nu aşteptăm. Oamenii de genul acesta sunt imaturi, dovadă fiind faptul că vârsta lor reală este mai mică cu 7 ani, faţă de cea înscrisă în certificatele de naştere. Ştiu că nimeni nu va plăti pentru toate erorile comise. Nimeni dintre cei care le-au comis. Pentru toate vom plăti noi: cei de vârsta a doua şi a treia, pentru că tinerii vor părăsi “corabia”, în masă.
Aseară, un singur lucru mi-aş fi dorit: tehnica să fi evoluat într-atât, încât să fi avut un televizor special, care să îmi permită să-mi vâr mâinile prin ecran şi să-i scutur bine pe cei pe care îi ia gura pe dinainte, vorbind doar ca să se afle în treabă. Am un proverb pentru oameni de genul acesta. Potrivit împăratului Solomon, un înţelpt al antichităţii iudaice, “Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.” (proverbele lui Solomon 10.13).