Cine au fost Părinții fondatori ai SUA

Părinții fondatori au fost liderii din secolul al XVIII-lea care au unit cele treisprezece colonii, au condus Războiul de Independență și au stabilit guvernul Statelor Uniteale Americii.

Istoricul Richard Morris a identificat șapte Părinți fondatori cheie: Washington, Adams, Jefferson, Madison, Franklin, Hamilton și Jay. Ei au jucat roluri cruciale în redactarea Declarației de Independență, negocierea păcii, modelarea Constituției și stabilirea guvernului SUA. Washington a condus armata continentală și mai târziu a prezidat Convenția constituțională. Patru au devenit președinți ai SUA, în timp ce alții au fost vicepreședinți, șefi al justiției sau membri cheie ai cabinetului.

Lista Părinților Fondatori include adesea semnatarii Declarațiilor, delegații Convenției Constituționale și semnatarii Articolelor Confederației. Unii istorici recunosc, de asemenea, liderii militari, scriitorii și oratorii care au contribuit la Revoluție. Studiile moderne îi privesc mai critic, recunoscând atât realizările, cât și eșecurile lor în probleme precum sclavia și datoria națională.

Expresia de „Părinți fondatori” a fost folosită pentru prima dată de Warren G. Harding în 1916 și din nou la inaugurarea sa în funcția de președinte al SUA din 1921. În timp ce liderii anteriori s-au referit la „fondatori” și „părinți”, expresia lui Harding nu a fost folosită pe scară largă în discursurile prezidențiale până la Ronald Reagan în anii 1980. Referințele de „strămoși” și „fondatori” datează de la Jefferson, John Quincy Adams, Lincoln și alții de-a lungul secolului al XIX-lea.

Arhivele Naționale recunosc Declarația de Independență, Constituția SUA și Legea Drepturilor drept „Cartele Libertății”, esențiale pentru filozofia fondatoare a Americii. Statutul Confederației, prima constituție a națiunii, este, de asemenea, considerat un document fondator. Semnatarii Declarației, Articolelor și Constituției sunt în general considerați Părinții Fondatori.

Semnatarii celor trei documente

Următoarea listă îi cuprinde pe cei care au semnat unul sau mai multe documente: Andrew Adams, John Adams, Samuel Adams, Thomas Adams, Abraham Baldwin, John Banister, Josiah Bartlett, Richard Bassett, Gunning Bedford Jr., John Blair Jr., William Blount, Carter Braxton, David Brearley,Jacob Broom, Pierce Butler, Charles Carroll, Daniel Carroll, Samuel Chase, Abraham Clark, William Clingan, George Clymer, John Collins, Francis Dana,Jonathan Dayton John Dickinson, William Henry Drayton, James Duane, William Duer, William Ellery, William Few, Thomas Fitzsimons, William Floyd, Benjamin Franklin, Elbridge Gerry, Nicholas Gilman, Nathaniel Gorham, Button Gwinnett, Lyman Hall, Alexander Hamilton, John Hancock, John Hanson,Cornelius Harnett, Benjamin Harrison, John Hart, John Harv, Joseph Hewes, Thomas Heyward Jr., Samuel Holten, William Hooper, Stephen Hopkins, Francis Hopkinson Titus Hosmer, Samuel Huntington Richard Hutson, Jared Ingersoll, William Jackson, Thomas Jefferson, Daniel of St. Thomas Jenifer, William Samuel Johnson, Rufus King, John Langdon, Edward Langworthy, Henry Laurens, Francis Lightfoot Lee, Richard Henry Lee, Francis Lewis, Philip Livingston, William Livingston, James Lovell, Thomas Lynch Jr., James Madison, Henry Marchant, John Mathews, James McHenry, Thomas McKean, Arthur Middleton, Thomas Mifflin, Gouverneur Morris, Lewis Morris, Robert Morris, John Morton, Thomas Nelson Jr., William Pacam, Robert Treat Paine, William Paterson, John Penn, Charles Pinckney, Charles Cotesworth Pinckney, George Read, Joseph Reed, Daniel Roberdeau, Caesar Rodney, George Ross, Benjamin Rush, Edward Rutledge, John Rutledge, Nathaniel Scudder, Roger Sherman, James Smith, Jonathan Bayard Smith, Richard Dobbs Spaight, Richard Stockton, Thomas Stone, George Taylor, Edward Telfair Matthew Thornton, Nicholas Van Dyke, George Walton, John Walton, George Washington, John Wentworth Jr., William Whipple, John Williams, William Williams, Hugh Williamson, James Wilson, John Witherspoon, Oliver Wolcott, George Wythe.

Primul Congres continental a avut loc în 5 septembrie 1774

Istoricii recunosc contribuțiile femeilor la întemeierea națiunii, referindu-se la ele drept „Mame fondatoare”. Printre cele mai notabile se numără Abigail Adams, care și-a îndemnat soțul să „își amintească de doamne” și Mercy Otis Warren, o poetă și scriitoare politică care a susținut Revoluția Americană.

Ca răspuns la impozitarea britanicilor, opoziția colonială a crescut, culminând cu protestul din Boston din 1773 pentru impozitarea ceaiului. Marea Britanie a ripostat cu legi de constrângere, provocând tulburări și conducând douăsprezece colonii să convoace Primul Congres continental în 1774, marcând o schimbare către autoguvernarea americană.

Congresul Continental, format din personalități coloniale de vârf, s-a reunit pentru a aborda tensiunile pe care le avea Sua cu Marea Britanie. În fața legilor intolerabile, coloniile au fost nevoite să aleagă între supunere sau rezistență armată. Congresul, inițial un organism improvizat pe timp de război, a modelat treptat politicile care au dus la independența americană și la formarea unui nou guvern.

Primul Congres continental s-a reunit pe 5 septembrie 1774, la Philadelphia, reunind 56 de delegați, printre care George Washington și John Adams. În ciuda disputelor timpurii cu privire la reprezentare, unitatea a prevalat, evidențiată de declarația lui Patrick Henry: „Nu sunt Virginian, ci american!” Congresul a susținut hotărârile radicale din Suffolk, a făcut o petiție pentru pace către regele britanic, George al III-lea și a adoptat Asociația Continentală, impunând un boicot comercial.

Războiul de Independență a început în aprilie, 1775

Autoritățile britanice au văzut aceste măsuri ca pe o rebeliune, iar în data de aprilie 1775, trupele britanice s-au ciocnit cu milițiile coloniale la Lexington și Concord, marcând începutul Războiului Revoluționar.

În cadrul celui de-al doilea Congres continental, Thomas Jefferson a redactat Declarația de independență, care a fost adoptată la 4 iulie 1776. Denumirea „Statele Unite ale Americii” a fost aprobată oficial pe 9 septembrie. Pentru distribuirea rapidă a documentului, John Hancock a comandat de la tipografia John Dunlap producția a 200 de exemplare, cunoscute sub numele de Dunlap. Acestea au fost trimise coloniilor, trupelor generalului Washington și în Europa, ele au marcat anunțul oficial al independenței americane.

Articolele Confederației au scos la iveală punctele slabe ale noului guvern american și l-au convins pe Washington de necesitatea unui sistem federal mai puternic. Evenimentele cheie ale Războiului Revoluționar au inclus protestul din Boston din 1773 pentru impozitarea ceaiului, poemul lui Paul Revere (1775) și Bătăliile de la Lexington și Concord (1775).

Războiul american de Independență s-a încheiat cu Tratatul de la Paris

Traversarea râului Delaware de către Washington a dus la victoria de la Trenton, în timp ce Saratoga și Yorktown au fost esențiale pentru asigurarea independenței americane. Războiul s-a încheiat oficial cu Tratatul de la Paris din 1783. După război, Washingtonul a pledat pentru o miliție națională, o armată pe timp de pace, o flotă și o academie militară, pregătind astfel apărearea SUA pentru atacurile viitoare.

Antifederaliștii, inclusiv Patrick Henry, Richard Henry Lee și Samuel Adams, s-au opus Constituției, temându-se că nu are protecție pentru libertățile individuale. Preocupările lor au condus la Declarația Drepturilor, scrisă de James Madison, care a fost influențat de Declarația Drepturilor din Virginia și Declarația de Independență. În timp ce Alexander Hamilton a considerat că declarația drepturilor era inutilă, Madison a susținut-o în cele din urmă.

Amendamentele, propuse în 1789 și ratificate în 1791, au protejat libertăți precum cea de exprimare, a presei și cea religioasă. Madison a devenit cunoscut ca principalul avocat al acestor drepturi, care nu puteau fi încălcate nici de legea federală.

Foto: Scena de la semnarea Constituției SUA, tablou din 1940 de Howard Chandler Christy care descrie Convenția Constituțională din 1787, în Philadelphia.

CITEȘTE ȘI:

Cum a rezolvat SUA criza rachetelor din Cuba

Cum au intrat în conflict SUA și Regatul Unit din cauza unui porc

Related posts

Leave a Comment