Cafenele, parcuri și destine post-imperiale: Cum reconstruiește istoricul Daniela Stanciu-Păscărița identitatea urbană a Transilvaniei

De la măreția Vienei imperiale la realitățile administrative ale României Mari, istoria nu s-a scris doar în cabinetele miniștrilor, ci și pe aleile parcurilor, în fumul de țigară din cafenele sau în culisele asociațiilor culturale. Pentru Daniela Stanciu-Păscărița, lector universitar în cadrul Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS), trecutul Transilvaniei este un laborator viu de negociere a identității, loialității și modernizării urbane.

Specializată în istorie socială și culturală, cercetătoarea sibiană demonstrează că patrimoniul nu este doar un simplu ansamblu de clădiri vechi, ci un rezultat al interacțiunilor umane zilnice.

Memoria orașului: De la spații de loisir la identitate colectivă

Cercetările Danielei Stanciu-Păscărița aduc în prim-plan o perspectivă interdisciplinară fascinantă, la granița dintre istorie, antropologie și studii de patrimoniu. Una dintre cele mai atractive direcții din studiile sale analizează modul în care orașele transilvănene s-au modernizat prin cultul timpului liber.

  • Spațiile de sociabilitate: Promenadele, parcurile publice, hotelurile și cafenelele din secolele XIX și XX nu erau doar locuri de relaxare, ci adevărate scene de afirmare socială și culturală.

  • Patrimoniul viu: În viziunea sa, clădirile și spațiile publice sunt expresii ale memoriei colective, modelate permanent de comunitate.

„Patrimoniul nu este privit doar ca moștenire materială, ci ca rezultat al interacțiunilor dintre comunități, memorie și practici sociale.”

Schimbarea la față: Cum se redefinește o comunitate în perioade de tranziție?

Un pilon central al activității sale îl reprezintă comunitatea sașilor transilvăneni. Tranziția de la statutul de cetățeni ai Imperiului Austro-Ungar la cel de minoritate în România Mare a reprezentat un șoc politic și social major, oferind un cadru de analiză perfect pentru relațiile dintre centru și periferie.

Prin proiectul postdoctoral „Becoming a Minority in Greater Romania” (finanțat de UEFISCDI), Daniela Stanciu-Păscărița a investigat cum s-au reconfigurat rețelele de elite, cum s-au transformat formele de loialitate politică și cum au evoluat practicile cotidiene în contextul post-imperial.

Ulterior, din postura de bursier la prestigiosul New Europe College (2024–2025), o instituție de elită în domeniul studiilor avansate, a extins analiza într-o manieră comparativă, punând în oglindă rețelele culturale și politice românești și săsești. Rezultatele acestui proiect ambițios s-au concretizat în organizarea unei conferințe internaționale și publicarea a trei articole științifice de impact.

Conexiunea europeană și recunoașterea internațională

Pentru istoricul sibian, dialogul academic nu are granițe. Munca sa combină metodele clasice bazate pe documente de arhivă și presa istorică cu noile instrumente digitale și oportunitățile oferite de digitalizarea patrimoniului documentar.

Proiecte și Afilieri de Top:

  • Proiectul ELABCHROM (2023–2025): Finanțat prin programul european Horizon Europe Twinning, proiectul a fost axat pe stabilirea unui laborator de patrimoniu cultural în centrul României. Daniela Stanciu-Păscărița a contribuit direct la dezvoltarea Laboratorului de Patrimoniu Cultural al ULBS și la consolidarea colaborărilor internaționale.

  • Prezență în forurile internaționale: Este membră activă în asociații profesionale de prestigiu, precum European Association for Urban History (EAUH), International Commission for the History of Representative and Parliamentary Institutions (ICHRPI) și Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde (AKSL).

De ce contează istoria astăzi?

Într-o societate contemporană marcată de transformări rapide, cercetarea Danielei Stanciu-Păscărița oferă răspunsuri esențiale pentru provocările prezentului. Analizând modul în care comunitățile din trecut au gestionat integrarea, multiculturalismul și dialogul intercultural, ea demonstrează că cercetarea istorică rămâne un ghid fundamental pentru interpretarea și depășirea dilemelor actuale legate de identitate și diversitate.

Prezentul articol / material a fost publicat cu finanțare din programul„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!”, în cadrul proiectului „Centrul de orientare în cariera de cercetător – Regiunea Centru” – COCerc, PNRR-III-C9-2022 – I10 / 7 /16.11.2023. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Related posts

Leave a Comment