Ariel Cohen: În anul 2012, politica SUA în raport cu Rusia nu va depinde de Medvedev sau de Putin

Săptămânalul federal rusesc ”Rossyskie vesti” a publicat recent la rubrică ”Puncte de vedere” un alt articol special publicat de Ariel Cohen, unul din experții principali pe problemele Rusiei, Eurasiei și de politică energetică al Heritage Foundation(SUA). Articolul se întitulează ”Președinția lui Medvedev: așteptări și dezamăgiri”. Iată textul:”Odată cu apropierea alegerilor prezidențiale devine din ce în ce mai evident că democratizarea Rusiei, pe care o aștepta administrația lui Barac Obama, așa și nu s-a realizat ca un proiect al președintelui Dmitrii Medvedev. Evitând retorica foarte promițătoare, în perioada mandatului prezidențial a lui Medvedev în viața politică a Rusiei puțin ce s-a schimbat, cu toate că anume aceasta se aștepta de la tânărul lider rus.
Și doar începutul a fost unul foarte promițător, De la bun început Medvedev s-a poziționat ca un adept al libertății și democrației. Promisiunile de schimbare tăiau în discursul președintelui de la Karsnoyarsk (“Libertatea e mai bună, decât lipsa libertății”), în eseul “Înainte, Rusia” în anul 2008 și în discursul de la forumul de la Yaroslavsk din anul 2009. Toți așteptau ca după vorbe vor urma faptele.
Numai că muntele de sugestii a născut un șoarece politic. Astăzi, ca și cum a uitat de retorica de la începuturile mandatului prezidențial, președintele Medvdev urmează linia lui Putin aproape în fiecare decizie politică. El împărtășește poziția predecesorului în chestiunea legată de alegerile din Dumă cu privire la listele de partid și interzicerea circumscripțiilor uninominale, care ar consolida legătura dintre alegători și reprezentanții aleși.
Este absolut clar că Kremlinului îi este mult mai facil să controleze partidele politice, care își expun candidații conform criteriilor naționale a listelor de partid, decât pe cei cu un singur mandat, care depind de și reprezintă proprii lor alegători din teritoriu. De asemenea, Medvedev nu se arată contra barierei de șapte procente pentru accederea în Duma de stat, cu toate că anterior a sugerat că s-ar pronunța pentru micșorarea barierei de cinci procente, ceea ce ar facilita intrarea în organul legislativ a partidelor nu foarte mari.
În anul 2009 președintele a spus că încă 100 de ani în Rusia nu vor exista alegeri pentru desemnarea guvernatorilor. În prezent el spune că poate s-a sufocat și astăzi așa ceva nu ar declara. Dar, unde sunt aceste alegeri? Și de ce țara nu poate să-și aleagă senatorii în Consiliul Federației. Democrația va suferi din aceasta? Sau senatorii pot deveni mult mai independenți? Și cui îi va fi mai rău din aceasta? Ajungem la curiozități. La recentul summit CSI de la Dușanbe Medvedev surprinzător s-a pronunțat împotriva observatorilor OSCE, pe care i-a acuzat de ”dublelor standarde” și partizanat. Și în acest sens președintele rus a îndemnat să se bazeze pe observatorii CSI-ului. Cu toate că aceștia, să spunem blând, sunt dispuși să accepte cele mai ”controversate” rezultate electorale, care decurg cu numeroase încălcări.
Și constatăm că în perioada mandatului său prezidențial Medvedev nu a folosit șansa să democratizeze sistemul politic din Rusia. Se pare că nu a putut. Păcat.
Spre exemplu, în virtutea așteptărilor, el nu a slăbit controlul guvernamental asupra posturilor de televiziune, și nu a permis apariția unor companii TV noi, private, dispuse să facă ”un pas în dreapta, un pas în stânga” ca să renunțe la linia generală. Președintele așa și nu a desemnat niște judecători cu adevărat independenți la Curtea de justiție Supremă și Constituțională și într-o instanție importantă- Judecătoria de la Moscova, și Medvedev ca jurist știa foarte bine de aceasta.
Dependența judecătoriilor era una evidentă ca urmare a sentințelor de condamnare aplicate proprietarilor companiei petroliere ”YUKOS” cum sunt Mihail Hodorkovski și Platon Lebedev. Dar încă la finele anului 2010 Medvedev a declarat că Hodorkovski reprezintă un pericol pentru societate și de aceea nu poate fi eliberat.
Apropos, de curând al doilea post de televiziune al Rusiei, care, se știe, că-l simpatizează pe președintele Medvedev, i-a dedicat oligarhului compromis un episod consistent. Ex-proprietarul YUKOS-ului a fost prezentat ca un monstru și un hoț, care ar fi legat de niște crime înspăimântătoare. Este o naivitate a crede că apariția unui asemenea material pe postul federal de televiziune în perioada preelectorală e întâmplătoare. Mai degrabă, comanda a sosit nu de la Kremlin și nu putea fi oprită de Kremlin.
Nu stă mai bine nici lupta notorie cu corupția, care a fost declarată ca fiind o direcție prioritară a politicii lui Medvedev. Cu toate că deseori președintele se pronunță asupra temei privatizării companiilor de stat și a luptei contra corupției, realii pași adoptați au fost insignifianți și incapabili să influențeze sistemul de reglementare a economiei, care dă tot mai multe erori.
La apusul teremnului prezidențial Medvedev există o concentrație a fluxurilor imense bănești care ajung în mânile aparatului birocratic corupt, inclusiv în instituțiile de forță, ceea ce duce direct la o slăbire a statului. Corporațiile cu eficiență minimă, de la “Gazprom”, “Rosnefti” și “Transnefti” până la companiile, care ontrolează porturile, parțial sistemului bancar și altele, constituie bazele sistemului actual al capitalismului de stat, ce asigură ritmul scăzut al creșterii economice, decât transparentul sector privat. Juristul și luptătorul împotriva corupției Alexei Navalnâi a publicat recent o informație referitoare la o hoție în valoare de 4,5 miliarede de dolari din perioada construcției doar a gazoductului din Siberia de Est. Dar câte astfel de hoții sunt neelucidate, iar ancheta este descurajată și înghețată? Iată și lupta contra corupției.
Din păcate, Medvedev a ratat unica posibilitate de a contribui la o schimbare a stării actuale din Rusia. Posibil că aceasta a avut loc pentru că el nu este în stare să modifice status quo-ul. Sau este obligat să-și joace rolul care i-a fost scris de succesor, care va pleca în planul secundar, când figura principală va decide să revină. Nu este întâmplător faptul că la finele lunii august președintele rus l-a desemnat pe Gheorghii Poltavcenko în calitate de guvernator al Sankt-petersburgului. Fostul ofițer KGB al URSS Poltavcenko a activat ca reprezentant special în juristidicția administrativă centrală din anul 2000 și este adeptul premierului Putin. Acesta îi va lua locul Valentinei Matvienko, un alt adept apropiat a lui Putin, care a ocupat funcția de speaker al Consiliului Federației, pentru care ex-speackerul Serghei Mironov a fost demis. Această partidă de șah, jucată de Putin este puțin legată de schimbările democratice. Mai degrabă este o mutare strategică preelectorală, dar care nu are nici o legătură cu Medvedev. Președintele Medvedev tacit acceptă toate mutările funcționarilor, punându-se în acord cu desemnările politice inițiate de Putin.
În preajma revenirii probabile a lui Putin în fotoliul prezidențiale, pentru Medvedev îndeplinirea declarațiilor nu mai sunt de o evidentă importanță. Se pare că la Washington acest lucru a fost înțeles. Revenirea lui Putin în anul 2012 definitiv va spulbera iluziile acelora care continuă să-și lege rezultatele reale de politica ”restartării” din relațiile ruso-americane exclusiv de Dmitrii Anatolievici.
Spre exemplu, ideea afacerii de succes dintre Exxon și Rosnefti aparține mai degrabă lui Putin și Secin, decât lui Medvedev. Și dacă Medvedev va rămâne în fotoliul prezidențial și-n anul 2012, rolul său în contribuția democratizării Rusiei, bazându-ne pe experiența mandatului actual, este unul suspect.
Cine nu va deveni președinte al Rusiei(și SUA) în anul viitor, acolo, unde relațiile dintre ambele țări vor fi satisfăcute de interesele lor naționale, cooperarea va continua, iar unde vor exista dispute, va trebui să se pună sau nu în acord. Adică, va fi ca întotdeauna: ne dorim ce e mai bine, dar se va reuși- când cum”.


Articolul a fost publicat acum la începutul lunii septembrie, înainte ca Medvedev să-i încredințeze lui Putin că va merge la guvern după alegeri și să-i predea, după alegeri, funcția de președinte al Rusiei.

Related posts

Leave a Comment