Bătălia de la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu va fi mult mai strânsă decât o arată sondajele. Până la urmă, totul va fi decis de modul în care fiecare tabără își va mobiliza electoratul. Pentru actorii politici care se înfruntă, acest referendum este o chestiune de a fi sau a nu fi.Cei care îl subestimează pe Traian Băsescu fac o mare greșeală. Este vorba de un politician care nu a pierdut, niciodată, vreo confruntare electorală. Desigur, întotdeauna va exista o ”prima dată”, însă sunt șanse minime ca acest lucru să se întâmple cu Traian Băsescu la acest referendum.
Președintele suspendat al României pare să fie redescoperit rețeta acelui Traian Băsescu din 2004, care îl învingea pe ”El, Însuși”, pe premierul Adrian Năstase, sultanul corupției din România. În 2004, Traian Băsescu părea să nu aibă șanse prea mari. El a intrat târziu în cursa electorală și era susținut de Alianța Dreptate și Adevăr, o formațiune care părea firavă pe lângă PSD. Nu doar că a reușit să câștige în stil mare alegerile prezidențiale, ci a reușit să impună și premierul pe care și l-a dorit. Și în 2004, ca și acum, omul politic Traian Băsescu era amenințat cu aneantizarea politică dacă va pierde alegerile.
În 2004, la fel ca și acum, el a mizat pe o comunicare lipsită de tonuri de gri. Traian Băsescu i-a împărțit pe politicieni în buni și răi, în alb și negru. Acum, el recurge la aceeași strategie. Iar sloganul său, ”Vara asta se poartă albul”, este un mesaj extrem de puternic, care arată că Traian Băsescu și echipa sa se identifică cu eroii pozitivi. Ceilalți sunt fie eroi negativi, fie ”antieroi”.
În anul 2004, Traian Băsescu a beneficiat de ecoul oprobiului internațional la adresa premierului PSD. La fel stau lucrurile și acum. Acum opt ani, Traian Băsescu a reușit să echivaleze lupta sa cu adversarii politici cu o adevărată bătălie pentru libertate. Așa va face și acum, în condițiile în care duetul Ponta – Antonescu a perturbat grav funcționarea democratică a instituțiilor statului.
În acest context, Traian Băsescu a făcut, la Cluj, un gest de o mare încărcătură simbolică. El a aprins torța cu ”flacăra democrației”. Mulți dintre susținătorii săi, mai puțin sensibili la concepte abstracte precum democrație, au botezat-o cu un nume și mai puternic: ”flacăra dreptății”. Flacăra va fi purtată, în ștafetă, spre Iași, apoi spre București, într-un context a cărui simbolisitcă amintește de cel olimpic. În acest fel, Traian Băsescu vrea să se identifice cu sportivitatea și cu fair-play-ul, în timp ce adversarii săi, în mod normal, trebuie situați în afara acestor valori. Aprinderea torței a avut și o imensă încărcătură simbolică. În Antichitate, aprinderea torței olimpice avea o mare încărcătură religioasă. La fel, în Creștinism, aprinderea lumânărilor în noaptea de Înviere rămâne unul unul dintre cele mai importante momente în întregul an liturgic. Este uimitor faptul că adversarii lui Traian Băsescu nu percep corect forța unui astfel de gest simbolic și, astfel, nici nu s-au gândit la o strategie care să contracareze forța unui astfel de simbol.
Mai mult, greșelile actualei coaliții de guvernare au trezit și au mobilizat electoratul lui Traian Băsescu și al PDL, derutat de dezastrul suferit la alegerile din 10 iunie – întocmai cum un boxeur se poate trezi din pumni. Oamenii sunt întărâtați și deciși să meargă la vot.
În contrast, electoratul USL este demobilizat. Mulți primari ori șefi de Consilii Județene nu sunt deloc mulțumiți de sprijinul pe care l-au primit din partea partidelor din care fac parte și dezamăgiți de greșelile Guvernului condus de Victor Ponta. Așa că preferă să nu ia parte la această bătălie, pe care nu o consideră drept bătălia lor. Spre deosebire de liderii locali ai PDL, dornici de revanșă și mobilizați la maximum, șefii locali ai USL sunt obosiți după o campanie electorală costisitoare, care a ”topit” înaintea alegerilor locale ultimele rezerve financiare de care mai dispuneau PSD și PNL, după o lungă perioadă de Opoziției și de criză economică.
Mai mult, PDL a avut vreme să se regrupeze în jurul unor figuri noi ori revitalizate, precum Mihai Răzvan Ungureanu ori Vasile Blaga. Nici veteranii partidului, obligați să se retragă în linia a doua, nu au fost aruncați peste bord și se vor implica la maximum în această campanie, ca să își pregătească revanșa personală la alegerile din toamnă. Așa ar fi Ioan Oltean, de exemplu, care trebuie să se lupte din răsputeri pentru a-și păstra la toamnă mandatul de parlamentar câștigat în anul 1990.
Mai mult, prin alianța cu formațiuni mici, dar care pot mobiliza acel unu la sută din voturi care face diferența dintre victorie și înfrângere, PDL a ieșit din blocada politică. Alianța cu PNȚCD și cu Noua Republică și colaborarea cu Inițiativa cu Mihai Răzvan Ungureanu ori cu Fundația Creștin-Democrată a lui Adrian Papahagi pot avea același efect pe care l-a avut formarea Convenției Democratice din România, când PNȚCD a strâns în jurul său o mulțime de partide minuscule, tot soiul de resturi și de frânturi ale PNL, precum și organizații civice. Și a învins!
Diferența dintre cele două strategii s-a văzut clar în acest sfârșit de săptămână. Președintele suspendat al României, Traian Băsescu, a strâns la Cluj 15.000 de susținători. Președintele interimar, Crin Antonescu, a strâns la Timișoara doar 3.000 de susținători. Prima rundă a fost câștigată, la scor, de Traian Băsescu.