Alexandru Todea, cardinalul care a fost condamnat la închisoare pe viață

Una dintre cele mai ilustre figuri din istoria recentă a Bisericii Catolice este cea a cardinalului Alexandru Todea. Este vorba de cel de-al doilea cardinal din istoria Bisericii Română Unite cu Roma, Greco-Catolică, un om care s-a opus extremismelor politice care au marcat secolul XX.

Alexandru Todea s-a născut în 5 iunie 1912, în satul mureșean Teleac, din inima Transilvaniei. El era cel de-al 13-lea copil al familiei Gheorghe și Maria Todea, o familie binecuvântată cu 16 copii.

Tânărul Alexandru Todea și-a făcut studiile primare în satul natal, apoi în Căcuci. A urmat apoi gimnaziul în Reghin, continuat apoi cu Liceul Sfântul Vasile cel Mare din Blaj. Alexandru Todea și-a susținut examenul de bacalaureat în anul 1933, apoi, în toamna aceluiași an, a devenit student al Academiei Teologice Greco-Catolice din Blaj.

Mitropolitul Vasile Suciu a remarcat inteligența extraordinară a tânărului student și a decis să îl trimită la studii la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide. Acolo, Alexandru Todea a studiat Filosofia și Teologia.

În anul 1938, episcopul Iuliu Hossu l-a hirotonit diacon. La ceremonie au participat ambasadorii Regatului României acreditați pe lângă Regele Italiei și pe lângă Sfântul Scaun. Câteva luni mai târziu, în 1939, Alexandru Todea a fost hirotonit preot celibatar de către episcopul greco-catolic rus Alexander Evreinov.

Acesta din urmă era o personalitate cu totul extraordinară. Alexander Evreinov provenea dintr-o familie din aristocrația rusă. El a fost secretar al ambasadei ruse din Constantinopole. Acolo, el a decis să se unească cu Biserica Romei. A urmat o nouă însărcinare, ca secretar al Ambasadei Imperiului Rus la Roma. Acolo, Alexander Evreinov a decis să se retragă din diplomație, pentru studia la seminar. În anul 1916, el a fost hirotonit preot.

Din anul 1921, Alexander Evreinov a revenit în diplomație, de data aceasta ca reprezentant al Vaticanului. El a activat în cadrul Nunțiaturii Apostolice din Paris. Acolo, el a început să slujească în rit bizantin, după specificul rusesc. Alexander Evreinov a reușit să atragă la unirea cu Biserica Romei mulți membri ai elitei rusești refugiate în Franța în fața pericolului bolșevic.

Din anul 1928, Alexander Evreinov a primit rangul de arhimandrit, iar în anul 1936, el a fost consacrat episcop. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Alexander Evreinov a fost președintele Comitetului Pontifical pentru Ajutorarea Prizonierilor de Război, iar apoi, între 1947 și 1959, a fost responsabil cu presa străină la Secretariatul de Stat al Vaticanului.

În perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1940, tânărul preot Alexandru Todea s-a întors în țară. El a fost numit secretar mitropolitan de către mitropolitul Alexandru Nicolescu. A rămas în funcție și după moartea mitropolitului și instalarea ca administrator apostolic a Fericitului Valeriu Traian Frențiu, episcopul de Oradea. În Blaj, tânărul Alexandru Todea a trăit ascensiunea extremismului de dreapta. Prin activitatea sa, ca profesor, din 1941, în liceele greco-catolice din Blaj, precum și în calitate de publicist, Alexandru Todea a încercat să îi mențină pe tineri atașați de valorile creștine, opuse ideologiilor extremiste.

Din 1945 și până în 1948, Alexandru Todea a fost numit paroh și protopop în Reghin. Deja, din 6 martie 1945, în România fusese instalat un guvern comunist, iar Alexandru Todea a fost arestat de mai multe ori, pentru că, de această dată, lupta împotriva extremismului de stânga. În anul 1948, el a fost arestat pentru că a protestat public împotriva detronării și exilării Regelui Mihai I. În general, era vorba de perioade scurte de arestare. După cea de-a șasea arestare, Alexandru Todea a evadat din sediul Securității din Reghin.

El s-a ascuns în casele credincioșilor, însă a continuat să meargă la București, pentru a ține legătura cu Nunțiatura Apostolică, în contextul în care, în toamna anului 1948, toți episcopii greco-catolici fuseseră arestați, iar Biserica Greco-Catolică fusese interzisă, de 1 decembrie 1948. Pentru a asigura continuitatea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Vaticanul a decis să hirotonească încă șase episcopi greco-catolici, care să îi suplinească și să îi ajute pe cei șase ierarhi aflați în temnițele comuniste.

Unul dintre cei șase episcopi greco-catolici clandestini a fost Alexandru Todea. El a fost hirotonit pe ascuns, în 19 noiembrie 1950, în capela-baptisteriu a catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din București. Ierarhul consacrator a fost PS Iosif Schubert, episcop romano-catolic. În afară de cei doi episcopi, singura persoană care a asistat la hirotonire a fost părintele George Guțiu, mai târziu episcop și arhiepiscop greco-catolic ad personam, care a trecut, la rândul său, prin calvarul temnițelor comuniste.

PS Alexandru Todea a primit titlul de episcop titular de Cesaropolis. În fapt, el era auxiliarul episcopului Ioan Suciu, administratorul apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. În data de 31 ianuarie 1951, PS Alexandru Todea a fost arestat din nou și dus la sediul Securității din Târgu-Mureș.

Procurorii comuniști au cerut condamnarea sa la moarte. În anul 1952, Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață.

Episcopul Alexandru Todea a trecut prin aproape toate temnițele comuniste din România: Jilava, Sighetu Marmației, Râmnicu Sărat, Pitești, Dej și Gherla. În închisoarea din Sighetu Marmației, PS Alexandru Todea a primit sarcina de a mătura coridoarele și de a curăța toaletele. Astfel, el a avut ocazia să îi dea ultima dezlegare marelui om de stat Iuliu Maniu, deținut politic în Sighetu Marmației.

PS Alexandru Todea a ieșit din închisoare în anul 1964, după ce regimul comunist decisese să îi grațieze pe toți deținuții politici, pentru a câștiga simpatia Occidentului. După eliberare, PS Alexandru Todea s-a mutat la Reghin, de unde a continuat să îi păstorească pe greco-catolicii rămași în clandestinitate, deși era supravegheat de Securitate. El s-a aflat la căpătâiului cardinalului Iuliu Hossu, mort în detenție.

În anul 1971, el a oficiat înmormântarea unchiului celebrei cântărețe Virginia Zeani. La slujbă au participat peste 4.000 de oameni, spre exasperarea ofițerilor de Securitate.

Episcopul Alexandru Todea a devenit sufletul rezistenței anticomuniste și a început demersurile pentru a reorganiza, în clnadestinitate, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

În anul 1986, el a fost ales mitropolit. ÎPS Alexandru Todea a reușit să comunice Vaticanului alegerea sa.

După căderea comunismului, Vaticanul l-a numit oficial pe ÎPS Alexandru Todea ca arhiepiscop titular de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite.

Instalarea sa a avut loc în 1990 pe Câmpul Libertății din Blaj, deoarece catedrala Sfânta Treime, care fusese confiscată în anul 1948, nu fusese retrocedată de către Biserica Ortodoxă Română. În anul 1991, ÎPS Alexandru Todea a fost creat cardinal de către Sfântul Papă Ioan-Paul al II-lea.

Eminența Sa a condus efectiv Biserica Română Unită cu Roma încă trei ani. În anul 1994, cardinalul Alexandru Todea a demisionat din funcția de mitropolit din motiv de boală.

S-a retras la Reghin, unde l-a primit pe Regele Mihai I al României, întors din exil. În scaunul cu rotile, Eminența Sa Alexandru Todea a revenit în catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din București, pentru a-l primi pe Sfântul Ioan-Paul al II-lea, care era primul Papă al Romei ce vizita o țară majoritar ortodoxă, în mai 1999.

Alexandru Todea s-a mutat la Părintele Ceresc în anul 2002. Mormântul său se află în catedrala Blajului, pe care a reușit să o redea Bisericii Sale.

DISCLAIMER:

În acest timpuri, este nevoie de claritate morală. Anul 2025 a fost declarat de Parlamentul României Anul Cardinal Iuliu Hossu, pentru a omagia sacrificiul acestui mare ierarh. Iuliu Hossu s-a opus tuturor extremismelor. Însă cazul lui nu a fost unul izolat. Biserica Catolică din această parte a Europei s-a opus atât fascismului, cât și comunismului. Pentru Săptămâna Luminată, am ales șapte exemple de cardinali care au adoptat o poziție identică cu cea a lui Iuliu Hossu. Exemplele de ierarhi catolici care s-au opus extremismelor sunt mult mai numeroase. În această serie, am ales doar episcopii care au primit și purpura de cardinal.

Josyf Slipyi, cardinalul care a trecut prin Gulagul siberian

Josef Beran, cardinalul care a trecut prin infernul de la Dachau

Alojzije Stepinac, cardinalul croat care a devenit sfânt

Cardinalul Jozsef Mindszenty, arestat și de naziști, și de comuniști

Cardinalul Stefan Wyszynski, mentorul unui sfânt

Iuliu Hossu, primul cardinal român din istorie