Un studiu academic recent, realizat de cercetătoarele Denisa-Maria Bâlc și Iulia-Maria Ticărău de la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, scoate la iveală modul în care mass-media centrală din România perpetuează rolurile tradiționale de gen în reflectarea conflictului ruso-ucrainean. Deși realitatea de pe teren arată o implicare activă a femeilor în toate structurile societății și ale armatei, discursul jurnalistic tinde să le plaseze în categorii rigide și consolidează barierele sociale existente. Studiul științific a fost publicat în revista Transilvania.
Radiografia unui eșantion mediatic
Cercetarea realizată de Denisa-Maria Bâlc și Iulia-Maria Ticărău, pe un corpus de 750 de știri publicate în anul 2022 de principalele canale media din România, arată că doar 76 de articole au inclus cuvinte-cheie referitoare la genul feminin în titlu. Această selecție restrânsă a fost analizată prin prisma a patru mari categorii tematice: știri politice, militare, sociale și diverse.
Majoritatea articolelor identificate se încadrează în categoria știrilor „soft” (știri sociale și diverse), în timp ce prezența femeilor în sfera știrilor „hard” (militare și politice) rămâne net inferioară. Această distribuție marchează o primă barieră simbolică, sugerând subtil că războiul rămâne o afacere exclusiv masculină. Știrile analizate au fost publicate în mass-media centrală în intervalul 24 februarie 2022, data începerii invaziei rusești în Ucraina, și 31 decembrie 2022.
Frontul de acasă versus linia întâi
Analiza extinsă împarte reprezentarea feminină în două mari clase distincte: femeile de pe „frontul de acasă” (home front) și cele din „linia întâi” (front line).
-
Linia întâi: Atunci când apar pe câmpul de luptă, femeile sunt descrise ca fiind puține la număr sau sunt încadrate în roluri tradiționale de îngrijire (asistente, paramedici). De asemenea, o pondere importantă o are imaginea de victimă sau cea de obiect sexual, unde accentul se pune pe aspectul fizic în detrimentul abilităților tactice.
-
Frontul de acasă: În spatele liniei frontului, reprezentările sunt mai diverse, însă rămân fidele constructelor clasice: mama care își plânge fiul, refugiata care încearcă să deschidă o mică afacere, activista sau femeia de afaceri.
Polarizarea etnică și de gen
Studiul evidențiază o dublă polarizare la nivelul presei românești. Pe de o parte, există o opoziție clară între agresorul de gen masculin (asociat cu forța și brutalitatea) și victima de gen feminin (asociată cu vulnerabilitatea și emoția). Pe de altă parte, din perspectivă etnică, jurnalismul românesc manifestă o poziție clar pro-ucraineană. Femeile ucrainene sunt portretizate ca victime reziliente sau patrioți, în timp ce bărbații ruși sunt descriși ca invadatori nemiloși sau abuzatori.
Categorii de hetero-imagini identificate în presa românească:
| Naționalitate / Gen | Principalele reprezentări identificate PDF |
| Femei ucrainene | Victime, refugiate, mame îndoliate, voluntare, cadre medicale. |
| Femei ruse | Protestatare, pacifiste, mame care își îndoctrinează copiii. |
| Bărbați ruși | Soldați nemiloși, agresori, abuzatori sexuali, dezertori. |
Cercetătoarele din Sibiu au identificat patru mari categorii de știri. Prima, cea politică, a inclus lideri-femei care au făcut declarații despre război. Așa ar fi Maia Sandu, Georgia Meloni, Diana Șoșoacă, Simona Cojocaru, Irina Vereșciuk sau Maria Zaharova. Cea de-a doua categorie a știrilor, cea militară, s-a referit la luptătoare pe front, asistente medicale sau femei-medic. Cea de-a treia categorie, cea socială, s-a referit mai ales la refugiate, sau voluntare. Cea de-a patra categorie, a știrilor din categorii diverse, au inclusiv și cazurile de agresiune sexuală asupra femeilor, dar și portretizarea femeilor drept mame ale bărbaților care suferă și mor în război.
În concluzie, deși dinamica războiului modern forțează reevaluarea identităților de gen, presa din România continuă să folosească strategii lingvistice care retrag parțial autoritatea (agency) femeilor. Prin accentuarea etichetelor tradiționale, discursul mediatic tinde să mențină status quo-ul social și reflectă femeia mai degrabă ca pe un pion extern al conflictului militar, decât ca pe un actor central al acestuia.
Prezentul articol / material a fost publicat cu finanțare din programul„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!”, în cadrul proiectului „Centrul de orientare în cariera de cercetător – Regiunea Centru” – COCerc, PNRR-III-C9-2022 – I10 / 7 /16.11.2023. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Muzeul dedicat Cardinalului martir Iuliu Hossu, inaugurat la Cluj, în catedrala din Cipariu
