Ideea reinventării calendarului le-a venit savanților francezi în plin proces de instaurare a primei Republici Franceze. De altfel, anul nou după Calendarul Republican începea la 21 septembrie, dată la care, în 1792, a fost proclamată Republica. Chiar și numerotarea anilor începea tot în 1792.
Ideea, se pare, a aparținut unui matematician pe nume Gilbert Romme, care a fost ajutat de astronomii Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande și Joseph-Louis Lagrange, dar și de matematicianul Gaspard Monge.
Decade în loc de săptămâni
Noul calendar republican avea decade în loc de săptămâni, adică o lună avea fix trei decade. Atât zilele, cât și lunile anului au fost redenumite. Zilele decadei erau numite: primidi, duodi, tridi și așa mai departe până la decadi, a 10-a zi, care era și zi liberă pentru muncitori.
Poetul Fabre d’Eglantin a primit sarcina de a numi lunile noului calendar.
Astfel lunile au primit următoarele nume: Recolta vinului, Brumar, Geroasa, Ninsoare, Ploioasa, Vântoasa, Semănătoare și așa mai departe. Chiar și sfinții au fost scoși din calendar, astfel că fiecare zi a anului a primit o altă valență.
Fiecare zi a anului era numită după animale, unelte agricole, arbori, plante, pești, insecte, metale sau materiale de construcții.
La sfarsitul anului, cele cinci zile rămase ale anului solar (16-22 septembrie) erau proclamate sărbători: Sărbătoarea Virtuții, Sărbătoarea Talentului, Sărbătoarea Muncii, Sărbătoarea Opiniei și Sărbătoarea Recompenselor.
În anii bisecți, exista o sărbătoare în plus, Sărbătoarea Revoluției.
Oamenii de rând s-au obișnuit greu cu noul calendar, mai ales că ”săptămâna” avea 10 zile, care însemna încă trei zile lucrătoare fără pauză. De asemenea, calendarul a creat haos în ceea ce privea convențiile stabilite de comerț.
Citiți mai multe pe RFI.ro.
