Istoria comunităţii catolice din Moldova este atestată documentar din Evul Mediu. În perioada 1227 – 1241, a funcţionat Episcopia Milcovului, distrusă în Marea Invazie Mongolă din 1241.
Apoi, în secolul al XIV-lea, voievozii maramureşeni care au întemeiat Moldova, Dragoş şi Bogdan, erau catolici, astfel că în 1371 a luat fiinţă şi o episcopie romano-catolică, la Siret, care funcţiona în paralel cu ierarhia ortodoxă. Această episcopie a funcţionat până în 1434. În paralel, în anul 1413, a luat fiinţă şi Episcopia de Bacău, care a funcţionat până în 1523.
Din 1607, pentru a deservi nevoile spirituale a tot mai numeroasei comunităţi de ceangăi, a luat fiinţă Episcopia de Bacău, care a funcţionat până în anul 1818. Din acel an, a luat fiinţă Vicariatul Apostolic al Moldovei, cu sediul la Iaşi. Acest vicariat a fost transformat în episcopie în 1884.
După Marea Unire din 1918, Dieceza de Iaşi a primit jurisdicţie şi asupra Bucovinei, precum şi asupra Basarabiei, unde funcţionează în prezent Dieceza de Chişinău. Comuniştii au interzis funcţionarea episcopiei de la Iaşi, însă desfiinţarea ei nu a fost niciodată recunoscută de Sfântul Scaun, care a relegalizat dieceza în anul 1990.
Dintre episcopii de Iaşi, se distinge figura Fericitului Anton Durcovici. El a fost arestat în timpul Primului Război Mondial, pe motiv că era cetăţean austro-ungar. A fost eliberat la intervenţia Regelui Ferdinand I al României. Ulterior, a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României. Episcopul Anton Durcovici a fost arestat de Securitate în anul 1949 şi dus la Sighetu Marmaţiei, unde a murit pentru credinţă în 10 decembrie 1951. Anton Durcovici a fost beatificat în 2014.
Citiţi mai multe pe RFI.ro.
