Context istoric
În acest context, Adolf Hitler făcea presiuni pentru a înlocui regimul autoritar al lui Carol al II-lea, un rege pro-englez și pro-francez, cu o dictatură de extremă-dreapta în toată regula, condusă de oamenii fideli naziștilor. Cei agreați de Adolf Hitler aveau să fie generalul, la vremea aceea, Ion Antonescu și Garda de Fier, formațiune violent antisemită, totalitară, care adoptase crima drept mijloc de luptă politică.
În septembrie 1940, Ion Antonescu l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice la doar o zi după ce regele îi încredințase generalului respectiv puteri depline, pentru a salva România. Carol al II-lea a plecat atunci în ultimul său exil, care s-a încheiat odată cu moartea sa, în 1953.
A doua urcare pe tron
Pe tronul României a urcat, din nou, fiul său, Regele Mihai I, care nu împlinise, încă 19 ani. Era cea de-a doua domnie a lui Mihai I, pentru că el mai domnise și între 1927-1930, imediat după moartea bunicului său Regele Ferdinand I. Însă prima lui domnie lui fusese marcată de tutela unui consiliu de regență, pentru că Mihai era minor.
De data aceasta, Mihai I era un rege care domnea simbolic și care nu avea, în realitate, nicio putere. Martorii oculari relatează că în dimineața zilei de 6 septembrie 1940, la Palatul Regal au venit Patriarhul ortodox Nicodim și prim-ministrul Ion Antonescu. Regele Mihai I a depus jurământul pe o cruce adusă de Patriarhul Nicodim, în timp ce, într-o încăpere alăturată, Carol al II-lea își făcea bagajele.
Citește mai mult pe RFI.ro.
