Sfântul Ioan Botezătorul a fost un profet evreu de origine preoțească care a predicat iminența Judecății Finale a lui Dumnezeu și i-a botezat pe cei care s-au pocăit pentru întâmpinarea ei. El este venerat în biserica creștină ca premergător al lui Isus Cristos. După o perioadă de singurătate în deșert, Ioan Botezătorul a apărut ca profet în regiunea de jos a văii râului Iordan. El a avut un cerc de ucenici, iar Isus a fost printre destinatarii ritului său de botez.
Sursele principale de informații despre viața și activitatea lui Ioan sunt cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca și Ioan, Faptele apostolilor și Antichitățile evreilor ale istoricului evreu Flavius Josephus. În utilizarea acestor lucrări pentru reconstrucția istorică, trebuie luate în considerare tendințele cunoscute ale fiecărui scriitor.
Toate cele patru Evanghelii recunosc în Ioan, începutul erei creștine și fiecare încearcă să împace precedența lui Ioan în timp și acceptarea de către Isus a mesajului său și al unui botez al pocăinței din mâinile sale cu credința autorului în Isus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Evanghelia după Marcu îl prezintă pe Isus ca Mesia ascuns, cunoscut doar unui cerc restrâns, iar pe Ioan ca pe cel care a trebuit să „vină mai întâi să restaureze toate lucrurile”, dar care a rămas, de asemenea, ascuns și a murit fără a recunoaște adevăratul său statut (Marcu 9).
Matei și Luca au dezvoltat în continuare narațiunea lui Marcu. Evanghelia după Matei îl identifică pe Ioan ca un Ilie nou sau care se reîntoarce, vestitor al Împărăţiei lui Dumnezeu (Matei 3). Pentru Matei, moartea lui Ioan, ca și cea a lui Isus, ilustrează ostilitatea vechiului Israel față de oferta de mântuire a lui Dumnezeu.
Ioan a ajuns popular datorită profețiilor sale în Valea Iordanului
În Evanghelia după Luca și în Faptele apostolilor, Luca neglijează identificarea cu Ilie, dar îl descrie pe Ioan ca premergător al lui Isus și ca inaugurator al timpului împlinirii profeției.
Evanghelia după Ioan îl reduce pe Botezător de la un Ilie, la un predicator creștin model, o simplă voce; omite orice descriere a botezului lui Isus. Astfel, Evangheliile sunt interesate în primul rând de relația dintre Ioan și Isus.
În comparație cu relatările creștine, cea a lui Josephus a căutat să prezinte fenomenele religioase iudaice în categorii elenistice și să sublinieze orice elemente politice nefavorabile controlului imperial roman.
Ioan s-a născut în Iudeea (în primul deceniu, a murit în anul 28-36 e.n.) tatăl său, Zaharia, a fost un preot din ordinul lui Abia, iar mama sa, Elisabeta, a fost probabil o rudă a Mariei, mama lui Isus. Anii săi de formare au fost petrecuți în deșertul Iudeii, unde erau comunități monahale, cum ar fi esenienii (o sectă evreiască strictă care a existat din aproximativ secolul al II-lea î.e.n., până la sfârșitul secolului I e.n.), iar pustnicii individuali îi educau adesea pe tineri în propriile idealuri.
În anii 27/28 sau 28/29 Ioan a ajuns cunoscut, dar nu ca preot, ci ca profet. El a activat în regiunea văii Iordanului de jos, de la „Aenon lângă Salim” (lângă Nāblus) până la est de Ierihon.
Haina lui austeră din păr de cămilă era ținuta tradițională a profeților, iar dieta sa formată din lăcuste și miere sălbatică reprezenta fie respectarea strictă a legilor purității evreiești, fie conduita ascetică a unui nazireu (un evreu care făcea în mod special un jurământ pentru slujirea lui Dumnezeu).
Irod l-a arestat și executat pe Botezător
Misiunea sa era adresată tuturor gradelor societății evreiești. Mesajul lui a fost că judecata lui Dumnezeu asupra lumii era iminentă și că, pentru a se pregăti pentru această judecată, oamenii ar trebui să se pocăiască pentru păcatele lor, să fie botezați și să producă roadele corespunzătoare ale pocăinței.
După o perioadă de timp de la botezul lui Isus, Ioan a fost închis de Irod Antipa, conducătorul Galileii și Transiordaniei centrale. Irod era căsătorit (în mod ilegal, prin legea iudaică) cu Irodiade, soția divorțată a fratelui său vitreg, după ce a divorțat de prima sa soție, fiica regelui Aretas al IV-lea al nabateenilor, un popor arab alăturat.
Denunțarea de către Ioan a acestei căsătorii îi prezenta, fără îndoială, lui Irod pericolul ca supușii săi evrei să se răscoale împotriva lui împreună cu supușii săi semi-arabi. După execuția lui Ioan și primirea veștii divorțului, Aretas a invadat teritoriul lui Irod Antipa și i-a învins armata, o înfrângere considerată popular o răzbunare divină asupra lui Irod pentru uciderea lui Ioan.
Isus, care a fost botezat de Ioan, a văzut în Ioan pe ultimul și cel mai mare dintre profeți, cel care s-a pregătit pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu (Marcu 9, Matei 11, Luca 7), iar în multe feluri slujirea lui a continuat și a dezvoltat lucrarea lui Ioan. Nu este clar dacă Ioan, care probabil aștepta un Fiu al Omului divin, l-a recunoscut în Isus, dar mulți dintre discipolii lui, l-au urmat ulterior pe Isus.
Este greu de stabilit ce s-a întâmplat cu capul lui Ioan după execuția sa. Istoricii antici: Josephus, Nicephorus și Symeon Metaphrastes au presupus că Irod l-a îngropat în fortăreața lui, Machaerus.
Mai multe biserici au pretins că dețin relicvele lui Ioan
O tradiție ortodoxă răsăriteană susține că, după îngropare, capul a fost dezgropat de adepții lui Ioan și a fost dus pe Muntele Măslinilor, unde a fost îngropat și descoperit de două ori, evenimente care au dat naștere sărbătorii ortodoxe Prima și a Doua Aflare a Capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Alți scriitori spun că a fost înmormântat în palatul lui Irod din Ierusalim; acolo a fost găsit în timpul domniei lui Constantin și de acolo dus în secret la Emesa (actualul Homs, în Siria), unde a fost ascuns într-un loc necunoscut ani de zile, până când s-a manifestat prin revelație în anul 452, eveniment celebrat în Biserica Ortodoxă ca a treia constatare.
Două biserici catolice și o moschee au pretins că aveau capul lui Ioan Botezătorul: Moscheea Omayyade, din Damasc (Siria); biserica San Silvestro in Capite, din Roma; și Catedrala din Amiens, în Franța (au fost aduse regelui francez din Țara Sfântă după a IV-a cruciadă). O a patra afirmație este făcută de Muzeul Residenz din München, Germania, care păstrează o raclă care conține ceea ce conducătorii Wittelsbach din Bavaria credeau că este capul Sfântului Ioan.
Mănăstirea ortodoxă din Cetinje, Muntenegru, și Catedrala Catolică din Siena, în Italia, ambele au susținut că au brațul și mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul, cu care l-a botezat pe Isus. Potrivit relatării catolice, în 1464 Papa Pius al II-lea a donat Catedralei din Siena ceea ce a fost identificat drept brațul și mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul.
Carta de donație identifică relicva ca fiind „brațul fericitului Ioan Botezătorul. Și acesta este chiar brațul cu care l-a botezat pe Domnul”. Relicva este expusă anual pe altarul mare al Catedralei din Siena, în luna iunie. Palatul Topkapi, din Istanbul, pretinde că are degetul arătător al mâinii drepte a lui Ioan.
Sfântul Ioan e considerat printre cei mai importanți sfinți în credința creștină
În biserica creștină, Sfântul Ioan Botezătorul e cinstit ca cel mai mare dintre sfinți, după fecioara Maria. În calendarul ortodox e pomenit în 24 iunie (nașterea sa), în 7 ianuarie ca botezător al Domnului și 29 august, tăierea capului Sfântului Ioan, o zi pentru post și rugăciune.
În 24 iunie, lumea creștină celebrează nașterea sfântului Ioan Botezătorul, e o excepție făcută acestuia, deoarce sfinții și martirii sunt comemorați în general în ziua morții lor, care reprezintă ziua nașterii lor în Împărăția Cerească.
Foto: Predica sfântului Ioan Botezătorul, pictură în ulei de Willem Reuter, 1665.
CITEȘTE ȘI:
