Câteva sute de maghiari au manifestat în centrul Clujului, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni. Printre participanţi, au fost şi reprezentanţi ai Plutonului Secuiesc al Gărzii Maghiare, care au purtat o pancartă pe care scria în limba maghiară “Ţinutul Secuiesc nu este România”.Prezenţa acestei pancarte, n-a deranjat pe nimeni dintre participanţi, deşi în rândul celor prezenţi la sărbătoare s-au numărat consulul Ungariei la Cluj-Napoca, Szilagy Matyas, preşedintele UDMR Cluj, Laszlo Attila, precum şi, ministrul Sănătăţii Cseke Attila.
Aşadar, Cseke Attila ministru al cabinetului Boc – împreună cu tot UDMR-ul – este şi la putere în România şi împotriva României militând pentru autonomie teritorială şi oficializarea limbii maghiare, sfidând Constituţia care prevede la articolul 1 că “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, iar la articolul 13 faptul că “în România, limba oficială este limba română”.
Mă întreb, cum ar fi reacţionat autorităţile maghiare, dacă în Ungaria s-ar fi întâmplat un astfel de eveniment, cu ocazia manifestărilor etnicilor români, dedicate zilei de 1 Decembrie?
Oficialităţile române nu au reacţionat, până în prezent, şi nici nu cred că vor reacţiona, fiind prea ocupate numai ele ştiu cu ce! România este “un sat fără câini”. Toţi pot face aici, la noi, tot ce doresc, mai puţin românii. Constat că nimeni, dintre cei care pretind că ne reprezintă, nu sunt interesaţi de România. Suntem interesaţi doar noi – cei mulţi şi anonimi – care ne simţim abandonaţi în propria noastră ţară.
Noi suntem sufletul – sufletul rănit – al acestei ţări, aşa precum spunea Coşbuc:
“Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul.
În ranele tale durutul sunt eu,
Otrava odată cu tine o beu
Când soarta-mi întinde paharul.”
