După alegerile parlamentare din Republica Moldova am răsuflat ușurat și am fost mulțumiți că, în sfârșit, am scăpat de comuniști. Am crezut într-o minune care s-ar fi ivit din ceruri și i-ar fi ”stârpit” pe cei care aruncaseră pe basarabeni într-o beznă a disperării. Am salutat victoria democraților că s-au înființat într-o Alianță pentru Integrare Europeană.M-am întrebat dacă sunt mulțumit? Eram mulțumit… În ultimii ani Republica Moldova intrase într-o stare de tensiune de nedescris, caracterizată de relaţii încordate între cetățeni și stat. Republica Moldova devenise o închisoare în aer liber. Starea de tensiune în care se afla societatea a culminat cu o revoluție stradală care a produs una de catifea. O asemenea stare de tensiune, care a sfârşit într-o surpriză politică, s-a creat pentru Republica Moldova în anul acesta, în alegerile care s-au scurs.
Dar am ales ceea ce ne-am dorit cu adevărat? Am ales o identitate politică aferentă speranțelor noastre? Ce tip de identitate propune coaliția democrată de la Chișinău. Să recunoaștem că există o lipsă de coeziune în mesajul de politică externă a coaliției de guvernare. Iar cum societatea se ghidează după niște valori de asumare a unor repere civilizaționale nu putem spune că ceea ce avem azi este pe gustul tuturor. Și mi-e frică că am reintrat într-un an 1997 când exista, la fel, o alianță democrată- ADR, care nu patina în exprimarea de politică externă. Pentru că în parlamentul de la Chișinău există un singur partid politic care pune tranșant problema de aderare a Republicii Moldova la Alianța Nord Atlantică. Este vorba de Partidul Liberal. Ce fel de ”Alianță pentru Integrare Europeană” este această nouă coaliție de putere care are două partide care militează pentru stabilirea Republicii Moldova în spațiul CSI și menținerea statului acesteia de ”neutralitate”?! Și cum cred liderii acessteia că vor apăra și edifica această ”neutralitate” și care sunt costurile ei? Dar ce fel de Alianță pentru Integrarea Europeană îți propui să fii în condițiile în care militezi să te menții în CSI? Care ar fi raționamentele UE să accepte un teritoriu de insecuritate și instabilitate, neadăpostit sub a sa ”umbrelă de securitate” NATO?!
Am observat că în spațiul politic basarabean există o multitudine de formațiuni liberale cu mesaj identic politic. Multe dintre ele nu au fuzionat, mai ales că au fost partide perdante la ultimele alegeri, ceea ce reclamă că spațiul politic încă nu tinde a fi unul centriped, moderat și că se poate menține o societate polarizată excesivă. Chit că multe din aceste partide liberale ideologic și doctrinar au o relație cu ”liberalismul” doar prin titulatură.
Trebuie să remarcăm că în Republica Moldova se face multă demagogie politică și mai puțin sunt elaborate niște strategii de edificare a unui viitor rațional. În Republica Moldova a devenit o cutumă să fii și cu Estul și cu Vestul. Miza și logica că s-ar putea trage niște dividente economico-politice și de la ruși și de la americani sau europeni, că se poate manevra cu brio și folosi disputele Est-Vest în propriul interes s-a arătat a fi una iluzorie…
Este adevărat că NATO şi UE nu şi-au elaborat strategii unitare şi coerente faţă de regiunea Mării Negre. Nici în relația cu Republica Moldova. Dar nici Republica Moldova nu a tratat unitar NATO și UE. Conceptul de ”neutralitate” a fost utilizat deseori ca armă propagandistică în raport cu Transnistria. Și aderarea la UE a fost folosită ca armă propagandistică în raport cu cetățenii și cu obținerea de dividente din partea comunității europene. Că doar dă bine electoral și pe plan extern. Dar niciodată Republica Moldova nu și-a pus problema abandonării CSI-ului. Pentru că integrarea europeană trebuie coraborată cu integrarea euroatlantică și ceea ce presupune eforturi deosebite din partea societăţii, nu în ultimul rând un efort de reevaluare a identităţii naţionale şi culturale.
Racordarea la trendul de democratizare şi modernizare, la tranziţia către economia de piaţă şi apropierea de valorile occidentale sau mai mult, la integrarea într-un viitor predictibil în structurile euro-atlantice a Republicii Moldova, pare nerealist sau chiar utopică. Aceasta în condițiile dacă nu îți va sacrifica actualul statut de stat oscilant și care nu știe cea vrea. Fără o asumare clară a valorilor euroatlantice Republica Moldova se va menține într-o stare amorfă, sufocată în propria neputință, mulți ani înainte.
Este Republica Moldova astăzi într-o criză de identitate? Este… Pentru că crizele de identitate au potenţialul de a se transforma în crize de securitate.
