Omul cu masca de fier a fost un deținut politic în timpul domniei lui Luis al XIV-lea al Franței. După încarcerare, el a fost închis în patru închisori până la moartea sa în 19 noiembrie 1703. Deținutul cu masca de fier a fost arestat în 28 iulie 1669, sub pseudonimul “Eustache Dauger”, iar la deshumarea sa, sub pseudonimul “Marchioly”.
Adevărata sa identitate rămâne un mister, chiar dacă a fost dezbătută pe larg de istorici și diverse teorii au fost expuse în numeroase cărți, articole, poezii, piese de teatru și filme. Printre cele mai vechi teorii se numără una propusă de scriitorul francez, Voltaire, care a susținut în cea de-a doua ediție a lui Questions sur l’Encyclopédie (1771) că prizonierul era un frate mai mare, nelegitim, al lui Ludovic al XIV-lea.
Puținele lucruri știute despre acest prizioner sunt bazate pe documentele declasificate în secolul al XIX-lea și anume o parte din corespondența dintre Dauvergne de Saint-Mars ( paznicul prizonerului) și superiorii săi. În scrisori, prizonierul a fost etichetat “doar un valet” la scurt timp după arestare. Din documente reiese faptul că a fost închis pentu “ceea ce a văzut”, “ceea ce știa” și “ceea ce a fost angajat să facă” înaintea arestării.
Conform legendei, nimeni nu i-a văzut niciodată fața, deoarece era ascunsă de o mască din pânză de catifea neagră, raportată ulterior greșit de Voltaire ca fiind o mască de fier. Documentele oficiale dezvăluie, însă, că prizonierul a fost pus să-și acopere fața numai atunci când călătorea între închisori după 1687 sau când mergea la rugăciuni în Bastilia în ultimii ani de încarcerare.
Istoricii moderni cred că această măsură a fost impusă de Saint-Mars doar ca să-și sporească propriul prestigiu la sfârșitul carierei sale, astfel încât să circule zvonuri persistente despre acest prizonier aparent important.
În închisoarea Pignerol, lui Dauger i s-a amenajat o celulă cu trei uși
Cele mai vechi înregistrări ale prizonierului mascat sunt din 19 iulie 1669, când ministrul lui Ludovic al XIV-lea, marchizul de Louvois, a trimis o scrisoare lui Bénigne Dauvergne de Saint-Mars, guvernatorul închisorii din Pignerol (care la acea vreme era parte a Franţei). În scrisoarea sa, Louvois l-a informat pe Saint-Mars că un prizonier pe nume „Eustache Dauger” urma să sosească în luna următoare.
El i-a cerut lui Saint-Mars să pregătească o celulă cu mai multe uși, una închizându-se după cealaltă, care să împiedice pe oricine de afară să asculte înăuntru. Saint-Mars trebuia să-l vadă pe Dauger doar o dată pe zi pentru a-i oferi hrană și orice altceva avea nevoie. Lui Dauger trebuia să i se spună că, dacă el, vorbea despre orice altceva decât despre nevoile lui imediate, va fi ucis, dar, potrivit lui Louvois, prizonierul nu ar trebui să aibă nevoie de mult, deoarece era „doar un valet”.
În 28 iulie, Dauger a fost arestat de căpitanul Alexandre de Vauroy, comandantul garnizoanei Dunkerque, și dus la Pignerol, unde a sosit pe 24 august. Au fost produse dovezi care sugerează că arestarea a fost de fapt făcută în Calais și că nici măcar guvernatorul local nu a fost informat despre eveniment. Absența lui Vauroy a fost explicată prin vânătoarea de soldați spanioli care au rătăcit în Franța prin Țările de spaniole de Jos .
Închisoarea de la Pignerol, ca și celelalte în care a fost ținut mai târziu Dauger, era folosită pentru bărbați care erau considerați incomozi pentru stat și deținea de obicei doar câțiva prizonieri la un moment dat.
Saint-Mars spunea despre Dauger că erau un deținut liniștit în comparație cu ceilalți prizonieri
Printre ceilalți prizonieri ai lui Saint-Mars la Pignerol se numărau contele Ercole Antonio Mattioli, un diplomat italian care a fost răpit și închis pentru că i-a manipulat pe francezi în legătură cu achiziționarea importantului oraș-fortăreață, Casale de la granița cu Mantuan.
Nicolas Fouquet, marchizul de Belle-Île, un fost inspector al finanțelor, care fusese întemnițat de Ludovic al XIV-lea sub acuzația de delapidare, și marchizul de Lauzun, care s-a logodit cu ducesa de Montpensier, o verișoară a regelui, fără acordul lui.
În scrisorile sale către Louvois, Saint-Mars îl descrie pe Dauger ca pe un om liniștit, fără probleme, „dispus la voința lui Dumnezeu și a regelui”, în comparație cu ceilalți prizonieri ai săi, care se plângeau mereu, încercau constant să scape, sau pur și simplu erau nebuni.
După moartea lui Fouquet în 1680, Saint-Mars a descoperit o gaură secretă între celulele lui Fouquet și Lauzun. Era sigur că aceștia au comunicat prin această gaură fără să fie detectați de el sau de gărzile lui și, prin urmare, Lauzun trebuia să fi fost conștient de existența lui Dauger. Louvois l-a instruit pe Saint-Mars să-l mute pe Lauzun în celula lui Fouquet și să-i spună că Dauger și La Rivière au fost eliberați.
Pe lângă Biblioteca Arsenal, alte câteva arhive găzduiesc documente istorice care au fost consultate de istoricii care cercetau enigma Omului cu masca de fier: Arhivele Ministerului de Externe , Arhivele Naționale, Biblioteca Națională, Biblioteca Sainte-Geneviève și serviciile de apărare internă.
Foto: Omul cu masca de fier, 1789, pictură anonimă.
CITEȘTE ȘI:
Cum a ajuns parfumul în Europa medievală
Retragerea lui Napoleon din Moscova în 1812
