Fiecare dintre posibilii prezidențiabili au unul sau mai multe scenarii prin care pot ajunge să ocupe cea mai înaltă demnitate din statul român. Însă, pentru a putea ajunge în această funcție, candidatul cu cele mai multe șanse va fi acela care va reuși să atragă atât voturile dreptei, cât și ale stângii, într-o politică de consens național.
Până în acest moment, șanse teoretice pentru a ajunge în turul 2 al prezidențialelor și chiar să câștige alegerile le au patru candidați: Victor Ponta, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc sau Crin Antonescu.
În cazul fostului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu vorbim de o revenire în prim planul scenei politice românești după o perioadă de aproximativ patru ani. Desprinderea de PNL și exprimarea dorinței de a continua proiectul USL, l-au făcut pe Tăriceanu să fie văzut drept un posibil candidat la prezidențialele din noiembrie, cu șanse foarte mari, după cum arată și sondajele. Pe fondul crizei din PNL, a scăderii lui Antonescu, dar și lipsa unui competitor pe partea dreapta a eșicherului politic au făcut ca Tăriceanu să fie privit drept o variantă fezabilă pentru postul de președinte.
Tăriceanu are avantajul de a avea mai multe opțiuni pentru fotoliul de la Cotroceni. Astfel, președintele Senatului poate candida din partea PSD, aducând prin această candidatură o componentă liberală puternică. În aceste condiții, accederea în turul 2 este sigură, la fel și câștigarea alegerilor, deoarece strângând la un loc electoratul de stânga și de dreapta Tăriceanu nu ar avea alt adversar care să întrunească cerințele celor două categorii de electorat. Așadar, Tăriceanu ar putea să spargă bariera dreapta-stânga la prezidențiale și să câștige printr-un proiect politic de consens național.
Al doilea scenariu cu privire la o candidatură a lui Tăriceanu la prezidențiale pornește de la premisa că acesta va fi candidatul PNL, fără susținerea PSD. Această variantă este posibilă în urma înlăturării lui Crin Antonescu de la șefia partidului și revenirea lui Tăriceanu la conducere. Tăriceanu are șansa de a reprezenta elementul de legătură între forțele de pe dreapta politică, deoarece Antonescu a fost vectorul de conflict dintre partidele de dreapta. Astfel, în turul al doilea, Tăriceanu poate coagula în jurul său dreapta, câștigând astfel bătălia cu stânga social-democrată.
Totodată, Călin Popescu-Tăriceanu are varianta unei candidaturi independente. Chiar dacă șansele accederii în turul 2 sunt mici, Tăriceanu va lua foarte mult din electoratul PNL, distrugând orice șansă a lui Crin Antonescu sau a candidatului PNL de a mai ajunge în turul 2. Scorul lui Tăriceanu va avea la bază electoratul PNL-ului care nu mai este de acord cu direcția în care se îndreaptă partidul.
De asemenea, o refacere a USL, cu Tăriceanu revenit în fruntea PNL, va asigura liberalilor candidatul la prezidențiale în persoane șefului Senatului. În urma alegerilor europarlamentare și plecarea lui Antonescu de la șefia PNL, există posibilitatea refacerii USL ca urmare a colaborării Tăriceanu – Ponta. În acest fel, președintele liberalilor va fi, conform angajamentului luat la congresele din 2012 ale partidelor componente ale USL, prezidențiabilul USL. Astfel, se reface electoratul USL, de dreapta și de stânga, care va putea da noul președinte.
Pe de altă parte, Victor Ponta nu poate fi decât candidatul PSD sau al unei alianțe formate în jurul PSD. Ponta și PSD sunt limitați în acest moment din punct de vedere politic. Electoratul lor este doar cel fidel social-democraților, al cărui procent se situează undeva la 35-40%. De asemenea, Ponta ar putea să nu mai aibă sprijinul baronilor, care după episodul „referendumul” nu vor mai fi la fel de tentați să se implice. De asemenea și ultimele acțiuni ale DNA vor avea un efect dezastruos pentru liderii social-democrați din teritoriu.
Dacă va candida susținut doar de PSD, atunci șansa lui Victor Ponta este oferită chiar de fostul său partener de alianță, Crin Antonescu. Prăbușirea liderului PNL după ruperea USL și faptul că din partea dreptei nu a apărut niciun potențial candidat pentru o asemenea funcție, îi lasă lui Ponta drum liber către Cotroceni.
Deși Ponta este izolat pe stânga din punct de vedere politic, acesta poate încerca să iasă din această zonă și să primească sprijin din partea electoratului. Dar, pentru a putea primi susținerea acestui electorat, Ponta trebuie să fie legitimat de un partid de acest tip, precum a fost PNL.
Ponta poate spera la accederea în turul doi al alegerilor prezidențiale și chiar câștigarea scrutinului din noiembrie candidând din partea alianței guvernamentale de la ora actuală, PSD – PC – UNPR și UDMR, la care să se adauge PPDD. Deși o variantă riscantă, pentru că partenerii nu sunt unii de încredere, conform cifrelor toate aceste partide îi pot asigura pragul de 50% lui Victor Ponta. Însă, la o prezență masivă la vot a electoratului de dreapta se poate ca aceste calcule să fie date peste cap.
Numele lui Emil Boc drept candidat la alegerile prezidențiale din noiembrie a fost adus în spațiul public de către Traian Băsescu, Boc fiind și varianta preferată de președinte pentru a-l înlocui. Boc are două variante în cazul unei candidaturi: ori este candidatul unic al PMP, susținut de Traian Băsescu și consilierii acestuia, ori va aduna în jurul său dreapta prin alipirea PDL de PMP și susținerea din umbră a PNL în turul 2.
Prima variantă, deși una riscantă, este aceea ca Boc să candideze din partea PMP, susținut în mod vizibil de Traian Băsescu. În această situație Emil Boc poate accede în turul doi printr-un eventual transfer al electoratului PDL la Emil Boc. De asemenea, structurile din teritoriu pe care și le-a creat PMP, dar și cele ale PDL care sunt gata să treacă alături de Mișcarea Populară, îi vor oferi lui Boc baza necesară pentru a candida.
A doua variantă este aceea că Boc va reuși să readucă PDL și PMP la un loc, el având în continuare o influență foarte ridicată în PDL. Totodată, Boc este fostul președinte al partidului și omul care i-a ținut la guvernare pe pedeliști. În același timp, situația în care se află Blaga la ora actuală nu este una favorabilă președintelui PDL. Astfel, Boc ar putea să grupeze electoratul de dreapta (PDL – PMP) pentru a ajunge în turul 2, iar în acest tur să aibă susținerea din umbră a liberalilor, care prin vocea unor lideri nu au spus nu unei alianțe cu PDL.
În cazul lui Crin Antonescu, acesta a ajuns ca din singurul candidat la prezidențiale, candidatură anunțată de mai bine de doi ani, să nu mai reprezinte o variantă pentru aceste alegeri. Șansele lui sunt diminuate și de faptul că partidele de dreapta își doresc un candidat unic, dar precizează cu subiect și predicat că acesta nu trebuie să fie Crin Antonescu.
Singura variantă a lui Antonescu, dacă mai rămâne președinte al PNL după alegerile europarlamentare, ar fi aceea de a candida din partea liberalilor, fără nicio altfel de susținere, nici din partea foștilor parteneri din USL, nici de pe zona de dreapta. În acest fel se va ajunge la un scor aproximativ similar cu cel din 2009 când a ieșit din cursă încă din primul tur.
Citiți mai mult AICI
