Dictatorul comunist al României, Nicolae Ceaușescu a fost un vânător înfocat și îi plăcea să vâneze în vastele sălbăticii montane ale țării, ca să se detașeze de la poverile mandatului. Ion Gheorghe Maurer, a fost cel care i-a insuflat lui Ceaușescu pasiunea pentru vânătoare. Maurer a fost un coleg din Comitetul central și unul dintre susținătorii lui Ceaușescu la alegerea acestuia ca șef al partidului comunist în anul 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
În anul 1974, Nicolae Ceaușescu le-a interzis străinilor să vâneze în țară după ce un francez a câștigat un trofeu pentru că a împușcat un urs în munții Vrancei din estul Carpaților. De atunci, Ceauşescu a transformat România în domeniul său personal de vânătoare, pe care l-a protejat cu gelozie. Din nefericire pentru Ceauşescu, el nu era cel mai talentat dintre vânători, dar era unul hotărât. A fost angajată o armată de hăitași ca să ajute la urmărirea prăzii către dictator.
1983 nu a fost un an bun pentru români, era întunericul dinaintea zorilor, înainte ca „Glasnost” și „Perestroika” să prindă contur. Deși în Polonia erau organizate greve la un șantier naval din Gdansk, mai la est, în România viitorul părea sumbru.
Economia era în prăbușire: alimentele au fost raționalizate, peste tot erau formate cozi, iar energia electrică casnică era sporadică. Era dovada clară că sistemul eșua, dar dictatorul Nicolae Ceaușescu era în continuare încrezător în capacitățile sale de lider. El a impus poporului o versiune de austeritate extremă ca să plătească datoria externă a României.
Nicolae Ceaușescu concura la recordurile obținute la vânătoare cu alți dictatori
Între perioada anilor 1970 și începutul anilor 1980, în timp ce comunismul s-a consumat încet, Ceaușescu a fost implicat într-o luptă de putere a vânătorii cu alți dictatori din Iugoslavia, Bulgaria, Libia și din alte țări. Pentru fiecare dintre ei, obținerea unui record mondial la vânătoare a fost mai mult decât o chestiune de mândrie personală, era dovada puterii țării lor, a puterii lor, fiindcă puteau să cucerească natura după voința lor.
În 1981, feldmareșalul Tito, conducătorul enigmatic al Iugoslaviei, a doborât recordul mondial pentru cel mai mare urs brun sălbatic ucis. Vestea l-a enervat pe Ceauşescu şi a dezlănţuit un lanţ de evenimente care aveau să-i vadă pe aparatcici în căutarea unui urs mai mare pe care să-l omoare liderul lor. A fost conceput chiar și un plan de supraalimentare a urșilor în județul Harghita, ca să producă un specimen cât mai mare.
Epoca Ceauşescu a fost una de pace şi linişte pentru urşi. De 15 ani, doar dictatorul avea dreptul să-i vâneze și reprezenta o amenințare limitată pentru urși, deși dictatorul era un vânător devotat. Oricine altcineva care a ucis un urs, a ajuns la închisoare cu amendă de 80.000 de lei (doi ani salariul mediu).
Numărul urșilor din România aproape s-a dublat între 1975 și 1989. Urșii au devenit teroarea satelor fără teama represaliilor, au coborât în hambare pentru a lua oile și au devastat câmpurile din apropierea satelor.
Până în anul 1990, densitatea urșilor în România a crescut cu mult
În 1990, între Brasov si Curtea de Argeș, densitatea urșilor era de unu la 1,25 kilometri pătrați, o zonă prea mică pentru urși, conform experților. Un urs are nevoie 10 kilometri pătrați pentru a se întreține în sălbăticie. În martie 1990, la trei luni de la căderea regimului Ceauşescu, românii au redeschis sezonul de vânătoare pentru urși. Ministerul Apelor și Pădurilor a vrut ca populația ușilor să scadă la 4000 până în anul 2000.
Unul dintre cele mai mari trofee ale lui Ceaușescu ( o blană uriașă de urs brun și labele împăiate) este expus la Muzeul Vânătorii din Sibiu. Alte trofee din muzeu îi aparțin colonelului August von Spiess, un alt vânător pasionat de urșii din Carpați, care a fost maestrul regal de vânătoare al României între anii 1920 și 1930.
Printr-o ironie a sorții, Nicolae Ceaușescu a împărtășit în cele din urmă soarta animalelor pe care le-a vânat. În 1989, a fost forțat după o serie de revolte violente să renunțe la putere. Deoarece nu mai avea simpatizanți, după un proces grăbit, Ceaușescu a fost condamnat pentru genocid și împușcat de un pluton de execuție. „Trofeul” său se odihnește în cimitirul Ghencea, București.
Foto: Nicolae Ceauşescu la o vânătoare în 1976, arhiva națională.
CITEȘTE ȘI:
[…] Pasiunea lui Ceaușescu pentru vânătoarea de urși […]