Italia a trecut printr-o veritabilă tragedie la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial. În acei ani, nimeni nu avea nici o urmă de compasiune pentru o țară care fusese condusă de fasciști, care se manifestase drept stat agresor în Etiopia, în Franța, în Spania, în timpul războiului civil, în Iugoslavia, în Grecia, dar și în Uniunea Sovietică sau în Africa de Nord.
Italienii înlăturaseră regimul fascist în 1943, după care trupele italiene au trecut de partea Aliaților. Italia a obținut, spre deosebire de România, statutul de țară cobeligerantă, însă a trebuit să plătească un preț greu. Și-a pierdut coloniile.
A fost nevoită să cedeze Franței două comune și o serie de teritorii din Alpii Maritimi. De asemenea, a cedat Greciei arhipelagul Dodecanez, cu insulele Rhodos, Kos și Patmos. Însă cele mai grele pierderi au fost suferite în fața Iugoslaviei. Italia a fost nevoită să cedeze Iugoslaviei Peninsula Istria și orașul Zara, azi Zadar.
De asemenea, italienii s-au retras din Dalmația, o regiune pe atunci cu o populație mixtă, în care italienii și slavii au trăit în comunități prospere, precum orașul Ragusa, azi Dubrovnik.
Au fugit din fața partizanilor lui Tito
În acea perioadă, sute de mii de oameni au fugit din calea partizanilor din Tito, renumiți pentru cruzimea lor. După război, între 5.000 și 10.000 de italieni au fost aruncați de vii în foibe, adică în prăpastii din Podișul Karst și au fost lăsați să moară în chinuri.
Alte mii de oameni au fost torturați și împușcați de partizani. Sute de mii au fugit din calea urgiei și au lăsat în urmă orașe și regiuni în care italienii erau odinioară o prezență importantă și care fuseseră impregnate cu cultură italiană încă din perioada în care Veneția domina Marea Adriatică.
În Peninsula Istria, de exemplu, înainte de război, trăiau 290.000 de italieni. În 1961, mai erau doar 14.000 de vorbitori de italiană. Împreună cu italienii au pornit în exod și alte comunități, care fuseseră tratate bine în perioada în care Istria aparținuse Italiei. Așa ar fi istroromânii.
În vechile sate din peninsulă, istroromâna este o limbă pe cale de dispariție. Doar câteva sute de oameni mai vorbesc acest dialect al limbii române. De frica partizanilor comuniști, mii de istroromâni au trecut Oceanul Atlantic, astfel că în New York azi sunt mai mulți vorbitori de istroromână decât în Istria.
Citiți mai multe pe RFI.ro.
[…] Pagina de istorie: Ziua de comemorare a italienilor uciși de comuniști […]