Povestea lui Karol Wojtyla este cunoscută. S-a născut în localitatea Wadowice, din sudul Poloniei. A rămas orfan de mamă și a fost crescut de tatăl său, ofițer de carieră. În timpul ocupației naziste a Poloniei, a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice, însă a studiat Teologia în clandestinitate. A devenit un tânăr preot bine pregătit și inteligent, care, din 1958, a devenit episcop auxiliar.
Din 1964, a devenit arhiepiscop romano-catolic de Cracovia, iar în 1967 a devenit cardinal. În 1978, a devenit Papă. A avut un rol determinant în slăbirea regimurilor comuniste din Europa. A militat pentru demnitatea ființei umane, pentru dialogul ecumenic și pentru cel interreligios și a fost un om al păcii.
Prima vizită în Polonia
Alegerea sa ca Suveran Pontif a stârnit un entuziasm incredibil în Polonia. Unul dintre prietenii săi, episcopul Mieczyslaw Malinski, a descris prima întâlnire dintre noul Papă și prietenii săi, prelații polonezi, inclusiv mentorul său, cardinalul Wyszynski, primatul, adică liderul Bisericii Catolice Poloneze. Acesta a ținut un cuvânt în care a salutat alegerea cardinalului Karol Wojtyla drept Papă, sub numele de Ioan-Paul al II-lea.
Episcopul Malinski descrie apoi o scenă intensă: ”Încheie, se apropie de Papă să-și ia rămas bun și să-și exprime omagiul. Îngenunchează și-i sărută inelul. Atunci se petrece un lucru care se aseamănă evenimentelor din ajun: Papa îngenunchează alături de primat, îl îmbrățișează și îi sărută inelul. Această îmbrățișare le reunește pe cele două mari personalități ale istoriei moderne din Polonia. Entuziasmul, euforia din sală au atins paroxismul; lacrimi, aplauze, urale… neîntrerupte”.
Cei doi polonezi, cel care era papă și episcop al Romei și cel care era cardinal și primat al Poloniei au petrecut apoi minute întregi strângând mâinile celor care se bucurau de acest eveniment istoric. Ioan-Paul al II-lea și-a luat la revedere de la polonezii săi într-o manieră neobișnuită. S-a urcat pe podium și le-a spus: ”Acum trebuie să ne despărțim, căci Primatul n-are timp și mi-a spus să mă grăbesc”. A stârnit hohote de râs, apoi Papa Ioan-Paul al II-lea a adăugat: ”Nu mai scot o vorbă, căci risc să spun prea multe și mă tem să nu mă tragă Congregația pentru Doctrina Credinței de urechi”…
Dincolo de umorul său, Ioan-Paul al II-lea a rămas în istorie prin faptele sale. La scurtă vreme după moartea sa, în 2011, a fost beatificat, iar în 2014 a fost sanctificat. Un amănunt de culoare: este, probabil, primul sfânt care și-a înregistrat vocea într-un album muzical …
