În acest rol i-a urmat arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg, dar acesta a fost asasinat la Sarajevo, eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. Astfel, a ajuns primul în linia de succesiune arhiducele Carol.
Acesta era, încă de mic, un catolic pios. A studiat la o școală publică, pentru că era pasionat de experimentele științifice. A fost trimis în Boemia, pentru a urma pregătirea militară tradițională în familia sa, însă, în paralel, a studiat dreptul și științele politice.
În 21 octombrie 1911, s-a căsătorit cu principesa Zita de Bourbon-Parma. Cei doi soți s-au implicat în numeroase acte de caritate.
După ce a devenit Principe Moștenitor, a primit și rangul de mareșal al armatei imperiale. A comandat trupele austro-ungare de pe frontul italian, apoi cele de frontul estic.
În noiembrie 1916, a devenit, după moartea lui Franz Jozef, împărat austro-ungar. Printre primele sale inițiative s-a numărat începerea tratativelor pentru încheierea păcii. Carol de Habsburg cunoștea direct ororile războiului și dorea să le pună capăt.
Tratativele de pace au fost inițiate prin Ottokar Czernin, ministrul de Externe al Dublei Monarhii, și prin cumnatul împăratului Carol de Habsburg, principele Sixtus de Bourbon-Parma. Însă aceste eforturi repetate au eșuat.
Înfrângerea Puterilor Centrale în Primul Război Mondial l-a determinat pe împăratul Carol de Habsburg să renunțe la putere. Nu a abdicat formal, însă, prin intermediul manifestului din 11 noiembrie 1918, ”Către popoarele mele credincioase”, propunea reorganizarea imperiului pe baze federale.
În 11 noiembrie 1918, lua sfârșit Primul Război Mondial. La Compiegne, în Franța, Germania semna armistițiul cu Antanta. La Viena, reprezentantul unei alte puteri învinse, împăratul Carol de Habsburg, renunța la putere. Era, poate, suveranul cel mai puțin vinovat de război și, totodată, unul dintre cei care au făcut eforturi imense pentru încheierea păcii. Din 2004, a fost beatificat de Papa Ioan-Paul al II-lea.
Citește AICI și alte Pagini de istorie.
